Undeva-n Băneasa, într-un sat de vile,
Bote stă-n tristeţe de mai multe zile.
Plânge şi suspină fiindc-a lui iubită
A plecat la Cristea şi s-a-ntors spăşită.
Rolex-ul arată… unu şi jumate
Dar la vilă-n poartă oare cine bate?
– Eu sunt, dragă Bote, fosta ta iubită
Eu şi de la mama, m-am întors rănită.
Vreau să-ţi cer iertare, m-am făcut cuminte
Crede-mă pe mine, căci Cancan-ul minte.
Nu mai merg prin cluburi şi o ştii şi tu,
De când mi-ai dat verde n-am masă-n Bamboo.
Nu mai ies cu nimeni, crede-mă când zic,
Simt că fără tine nu mai am nimic
Am slăbit, n-am somn… nu pot sa trăiesc,
Hai, mai dă-mi o şansă, n-o să-ţi mai greşesc.
Te iubesc mult, Bote, nu ştiu dacă-ţi pasă,
Îmi e dor de tine, m-am întors acasă…
– Ce spui tu, străino! Ştii că ai tupeu?!
Dacă vrei iertare, nu ţi-o pot da eu.
Nu-ţi mai dau iertare, dragoste sau bani,
Dacă vrei acasă, fugi la Petroşani.
Poţi să dai la teatru, că ai plâns cu patos
De-a venit salvarea noaptea la Capatos.
Te-ai văitat la lume, şi-n orice ziar,
Poţi să-ţi ceri iertare, dar e în zadar.
Nu e prima oară, nu-i doar începutu’,
Ştii c-a scris “Cancanu” c-o ardeai cu Mutu.
Te-am iertat atunci, te-am lăsat în pace,
Ţi-am mai dat o şansă, însă n-am ce-ţi face.
Ştii că ţi-am dat totul, pentru-al tău surâs,
Şi tu ca răsplată, m-ai făcut de râs.
Am facut orice, ţti-am luat mii de lucruri,
Te-am plimbat prin lume, nu prin parc la sucuri.
Alţii-n locul meu te-ar ţine la chiuvetă,
Eu îţi iau maşina şi te fac vedetă,
Iar tu mergi la Cristea cu al meu BMW???
De esti tu Bianca, nu sunt Bote eu.
De azi, pentru tine ochii nu-mi mai storc
Te-am lăsat în urmă… nu mă mai intorc.
De eşti tu Bianca, cu adevărat,
Du-te prin Fratelli, fugi la agăţat.
Şi zicându-i asta, Bote intră-n casă,
Şi pe-a lui Bianca singură o lasă.
Şi ca şi final la această odă
Ea se-ntoarce-n cluburi, Cătălin… la modă.

Gigel catre mamica:
– Mamico, ce faci goala pe taticu?
– Sar pe el ca sa-i dezumflu burta.
– Te obosesti de pomana! In fiecare dimineata, vecina ingenuncheaza si i-o umfla la loc…

ntr-o seara in cimitir, un gropar incepe a sapa o groapa. Din mormantul din fata lui iese o mana. Groparul nimic…Indata mai iese una din celalalt mormant. Groparul nimic… Nu peste mult timp ies din pamant pana la jumate 2 scheleti. Groparu nimic, continua treaba… Imediat scheletii ies si hotarasc sa il sperie. Merg langa el si zic:
-Bau!!!
El nimic…tot cu treaba. Iritati, schelii se hotarasc sa sara gardul. Indata se trezesc amandoi cu cate un harlet in spate:
Groparu: -Radem, glumim, da’ nu parasim incinta!!!

Două femei, una cu un băieţel alta cu o fetiţă, nimeresc în acelaşi compartiment în drum spre mare. La un moment dat fata strănută:
– Hapciu!
Băieţelul:
– Nolocel!
Mama fetiţei surprinsă:
– Vai doamnă ce copil manierat aveţi.
Peste un timp, fetita iarăşi:
– Hapciu!
Băieţelul:
– Nolocel
Mama fetiţei:
– Doamnă nu pot să cred ce bine l-aţi educat…
Trece ce mai trece, fetiţa:
– Hapciu!
Băieţelul:
– Ai lăcit culvă mică!

Un copil, la grădiniţă, încearcă să îşi încalţe cizmuliţele. Pentru că nu se descurca, a cerut ajutorul educatoarei. Cu tot trasul şi împinsul, cizmuliţele nu voiau nicidecum să intre. Până când a reuşit totuşi să îl încalţe educatoarei i-au apărut broboane de transpiraţie pe frunte. De aceea aproape că i-au dat lacrimile când copilul i-a zis:
– Doamnă, dar sunt puse invels.
Într-adevăr, erau puse greşit. Nu a fost cu nimic mai uşor să îi scoată cizmuliţele decât sa i le pună, totuşi a reuşit să îşi păstreze calmul până când cizmuliţele au fost iar încălţate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta aşa cum trebuia. Însă atunci băieţelul a zis:
– Cizmuliţele astea nu sunt ale mele!
În loc să ţipe la el “De ce nu mi-ai spus?”, educatoarea şi-a muşcat buza şi încă o dată s-a chinuit să îl descalţe. Când s-a terminat chinul descălţatului, băieţelul i-a spus:
– Sunt cizmuliţele flatelui meu. Mama mi-a zis să le încalţ pe astea azi.
Acum ea nu mai ştia ce să facă… Sa plângă sau să râdă? A reuşit totuşi să strângă suficientă răbdare pentru a se lupta din nou cu cizmuliţele. Când, in sfârşit, l-a încălţat, înainte de a-l trimite afară la joacă, l-a întrebat:
– Si acum, unde îţi sunt mănuşile? Trebuie să ţi le pun pe mâini ca să poţi pleca afară!
– Le-am băgat în cizmuliţe ca să nu le pield.

– De ce au pierdut albanezii războiul?
– Era arcaşul bolnav.

La sosirea în România, spaniolii au fost întrebaţi de reporteri:
– Ce credeţi despre civilizaţia din România ?
– Credem că ar fi o idee bună.

Un african, tocmai recunoscut ca azilant în Germania, se plimba mândru pe străzile noului său oraş, la orele prânzului. El se adresează primului întâlnit, spunându-i:
– Mulţumesc, dragă germanule, vă mulţumesc că m-aţi primit în ţara voastră minunată, că mi-aţi oferit ajutor, adăpost şi asigurare medicală.
Cel căruia i se adresase răspunde:
– Vă înşelaţi, eu sunt albanez.
Omul merge mai departe şi se adresează unei alte persoane :
– Mulţumesc, dragă germanule, vă mulţumesc că m-aţi primit în ţara voastră frumoasă, Germania !
Acesta îi răspunde:
– Eu nu sunt neamţ, eu sunt rus…
Mai întâlneşte o persoană şi spune din nou:
– Mulţumesc pentru minunata Germanie care m-a primit în sânul ei şi m-a adoptat!
– Cel interpelat ridică din umeri şi zice:
– Eu nu sunt german, sunt român.
– Domne, dar unde sunt toţi nemţii ăştia?!
Râmânul se uită la ceas şi spune:
– Probabil, la muncă…

Îi spun unei fete:
– Domnişoară, semănaţi cu o vedetă de la Hollywood.
– Vai, mă faceţi să roşesc, dar cu cine anume?
– Cu iapa lui Zorro…

Pe o ploaie torenţială un domn urcă în singurul taxi din staţie şi îi spune adresa unde vrea să ajungă. Taximetristul îl refuză pe motiv că e prea scurt drumul şi nu merită să îl facă.
– Vă rog, domnule, totuşi, vă dau ceva în plus faţă de cât costă… zise clientul.
– Nu, în nici un caz! Coborâţi vă rog! replică taximetristul.
Omul nostru se resemnă şi plecă pe jos prin ploaie. Peste vreo două săptămâni îl vede pe taximetristul nostru ultimul într-un şir de 20 de taxiuri. Se gândeşte un pic, apoi merge la primul taxi din şir. Urca şi îi spune taximetristului adresa, apoi cu un pic de stânjeneală îi zice:
– Ştii, eu îţi voi plăti drumul cât e pe ceas, dar ţi-aş mai da încă 50 de lei dacă am putea opri la marginea oraşului să îmi faci una mică.
– Eşti nebun? Coboară până nu te iau la bătaie! ţipă taximetristul.
Clientul coboară, merge la următorul şi face acelaşi lucru cu toţi din rândul de taxiuri. Ajunge la ultimul, urcă în maşină îi spune adresa, apoi continuă:
– Vă plătesc cu 50 lei mai mult, dar am o rugăminte specială: când trecem pe lângă colegii dvs. să le zâmbiţi şi să le faceţi cu mâna!

Într-o închisoare de femei, vine gardianul şi spune:
– Fetelor ,vă dau două veşti, una bună şi una rea.
– Spune-o p-aia bună, zise una dintre deţinute.
– S-a primit morcov, mai gros.
– Uraaa! şi cea rea?
– Sunt… feliaţi

Bulă salută un securist de Paşte:
– Hristos a înviat!
Securistul:
– Am fost informat!

ubita mea, spune 2 cuvinte care să ne lege pe vecie!
– Sunt însărcinată!

Ion la coasa. …Vine Gheorghe la el disperat:
– Ba Ioane, a murit unchiu-tau sa stii.
– Cum?
– Pai nu stiu ce facea pe acoperisul casei si a alunecat si a cazut pe sarma de rufe si de acolo a sarit prin acoperis in pat si de acolo pe salteaua din curte si apoi pe sarma de rufe si apoi iar in pat si iar pe salteaua din curte…
– Hoo ba, si ce ai facut?
– L-am impuscat ca darama casa.

Un saudit, unu’ din Qatar, un iranian si un israelian stau la o cafea, la New York.
Zice arabu’:
– Am ceva bani pusi de-o parte si cred c-o sa cumpar Citibank.
– Si eu am niste bani in plus, zice ala din Qatar. Am sa cumpar General Motors.
Adauga si iranianul:
– Am trimis deja oferta sa cumpar Microsoft.
Toţi trei se uita la israelian… Asta mai trage o inghititura, nu-si ridica capul si mormaie hotarat:
– Nu vand nimic!