Undeva-n Băneasa, într-un sat de vile,
Bote stă-n tristeţe de mai multe zile.
Plânge şi suspină fiindc-a lui iubită
A plecat la Cristea şi s-a-ntors spăşită.
Rolex-ul arată… unu şi jumate
Dar la vilă-n poartă oare cine bate?
– Eu sunt, dragă Bote, fosta ta iubită
Eu şi de la mama, m-am întors rănită.
Vreau să-ţi cer iertare, m-am făcut cuminte
Crede-mă pe mine, căci Cancan-ul minte.
Nu mai merg prin cluburi şi o ştii şi tu,
De când mi-ai dat verde n-am masă-n Bamboo.
Nu mai ies cu nimeni, crede-mă când zic,
Simt că fără tine nu mai am nimic
Am slăbit, n-am somn… nu pot sa trăiesc,
Hai, mai dă-mi o şansă, n-o să-ţi mai greşesc.
Te iubesc mult, Bote, nu ştiu dacă-ţi pasă,
Îmi e dor de tine, m-am întors acasă…
– Ce spui tu, străino! Ştii că ai tupeu?!
Dacă vrei iertare, nu ţi-o pot da eu.
Nu-ţi mai dau iertare, dragoste sau bani,
Dacă vrei acasă, fugi la Petroşani.
Poţi să dai la teatru, că ai plâns cu patos
De-a venit salvarea noaptea la Capatos.
Te-ai văitat la lume, şi-n orice ziar,
Poţi să-ţi ceri iertare, dar e în zadar.
Nu e prima oară, nu-i doar începutu’,
Ştii c-a scris “Cancanu” c-o ardeai cu Mutu.
Te-am iertat atunci, te-am lăsat în pace,
Ţi-am mai dat o şansă, însă n-am ce-ţi face.
Ştii că ţi-am dat totul, pentru-al tău surâs,
Şi tu ca răsplată, m-ai făcut de râs.
Am facut orice, ţti-am luat mii de lucruri,
Te-am plimbat prin lume, nu prin parc la sucuri.
Alţii-n locul meu te-ar ţine la chiuvetă,
Eu îţi iau maşina şi te fac vedetă,
Iar tu mergi la Cristea cu al meu BMW???
De esti tu Bianca, nu sunt Bote eu.
De azi, pentru tine ochii nu-mi mai storc
Te-am lăsat în urmă… nu mă mai intorc.
De eşti tu Bianca, cu adevărat,
Du-te prin Fratelli, fugi la agăţat.
Şi zicându-i asta, Bote intră-n casă,
Şi pe-a lui Bianca singură o lasă.
Şi ca şi final la această odă
Ea se-ntoarce-n cluburi, Cătălin… la modă.