Soțul se drezește după beție și uitându-se în oglindă vede că are un ochi vânăt.
– Draga mea, aseară cînd am venit acasă și mai văzut că am o vânătaie sub ochi, ai crezut că m-am bătut pentru a salva o fată de doi tipi ce voiau să o violeze?
– Nu dragul meu, ieri când ai venit beat acasă, încă nu aveai ochiul vânăt.

Zboară un avion cu pușcași marini, se apropie ofițerul și le zice:
– Soldați, am primit ordin de a pleca în Afganistan să luptăm.
Toți s-au întristat, au început a mormăi, dar ofițerul continuă:
– Dar, pentru capul fiecărui dușman ucis, se oferă o recompensă de 1000 $.
Aterizează avionul, ofițerul nici nu reușește să deschidă gura că deja toți soldații erau plecați. După 30 de minute se întorc soldații cântând și târâind după ei o legătură imensă de capete. Ofițerul leașină:
– Băieți, noi am aterizat în Tel – Aviv pentru a alimenta avionul.

– Bulă, care a fost ultima faptă bună pe care ai făcut-o?
– Eu, cu pitbull-ul meu, îl petreceam pe tata la gară, iar când trenul se pornise, am văzut cum un domn alerga din urma și striga că, dacă pierde trenul, e un om mort.
– Șiii…..unde e fapta bună???!!!
– Atunci am spus, ”Șo pe el Azor.

Această compunere a fost scrisă de doi studenți a unei universități americane, Rebeca și Harry, în cadrul unui experiment propus de către profesorul de limbă și literatură engleză. Studenții au avut de scris o compunere în tandem: fiecare student trebuind să scrie un aliniat pe foaie, după care să transmită această foaie colegului de bancă. Acesta, citind aliniatul, trebuia să scrie în continuare propriul aliniat, transmițând foaie înapoi colegului și tot așa mai departe. Compunerea finală, trebuia să aibă un curs logic și sens, participanților fiindu-le interzis să comunice verbal între ei. Compunerea se finisa în cazul în care unul din autori era de acord cu ultimul aliniat al colegului, sau nu mai putea ține cursul povestirii. În continuare, compunerea Rebecăi și a lui Harry.
(Rebeca) – Laura nicidecum nu se putea hotărî, ce aromă de ceai îi place mai mult. Aroma preferată a ceaiului de mușețel, în urma căreia atât de plăcut și liniștitor putea să se relaxeze sub plapumă, acum îi aducea aminte de Roger – el spunând cândva că adoră ceaiul de mușețel. Ahhh – dar din păcate trecuseră acele clipe fericite… Acum, ea hotărâse să nu își va mai aduce aminte niciodată de Roger, chiar dacă toate gândurile sale se întorceau numai la el, iar…și iar…Se părea că, ea nu mai poate să renunțe la imaginea lui, veșnic prezentă în mintea sa. Plus la asta, a început iar să-și facă simțită prezența astma de care suferise cândva. – Sigur, ceaiul de mușețel nu-l mai voi folosi – hotărâse ea într-un final.
(Harry): În acest timp, sergentul major Roger Haris, comandantul unei escadrile, ce demult se afla undeva departe în sistemul galactic și anume pe orbita Scylon – 4, era preocupat cu chestiuni cu mult mai importante, el nu avea timp acum să se gândească la acea proastă, nevrotică și astmatică pe nume Laura, cu care și-a petrecut o noapte aproximativ un an în urmă. El a pus mâna pe comunicatorul trans galactic și a început a raporta: ”Sergentul major Roger Haris cheamă Geostația nr. 17. Am ieșit pe orbita polară. Nici o urmă de rezistență din partea dușmanului încă nu a fost descoperită… ” Înainte de ași finisa raportul, un fascicol albastru încărcat cu particule lovi puternic nava, provocând o gaură în carcasa acesteia. Nava a fost lovită atât de puternic, încât sergentul Roger a fost aruncat din scaunul său.
(Rebeca) – Roger s-a lovit atât de puternic cu ceafa de bordul navei, încât moartea a survenit aproape instantaneu, dar totuși înainte de moare a povestit unui coleg că, îi pare rău de unele lucruri pe care le-a făcut în viață și mai ales că și-a bătut joc de sentimentele singurei femei ce la iubit cu adevărat. După acest tragic eveniment, guvernul a hotărât să renunțe la războiul contra celor de pe planeta Scylon – 4. A doua zi, Laura citea în ziarele de dimineață: ”Congresul a adoptat o lege care interzicea pentru totdeauna războaiele interplanetare”. Această noutate a bucurat-o pe Laura, chiar dacă știa că, Roger al ei, a murit undeva departe și nu se va mai întoarce. Ea a început să se uite pe geam, gândindu-se la tinerețea ei – la acele timpuri când zilele treceau liniștit și fără grabă, atunci când nu erau ziare sau televizoare, care distrăgeau atenția de la toate lucrurile cu adevărat frumoase ale vieții. ”De ce oare fata trebuie să-și piardă nevinovăția înainte de a deveni femeie” – încet gândi ea în glas.
(Harry) – Ea nici nu bănuia că, are de trăit mai puțin de 10 secunde. La câteva mii de km deasupra orașului, o navă de luptă a celor de pe Scylon – 4 deja lansase câteva bombe cu litiu – hidrogen. Naivii de pacifiști care acceptaseră Legea neagresiunii interplanetare au dus la aceea că pământul devenise o țintă sigură și neapărată în fața inamicilor imperialiști Străini, care se jurase să distrugă cu orice preț omenirea. După două ore de la adoptarea legii, navele de luptă a Scylonilor se îndreptau spre pământ, ele dețineau o putere de luptă suficientă pentru a distruge pământul în totalitate, iar deoarece câmpurile de apărare au fost dezactivate, ei au trecut la aplicarea planului imediat. Bombele de litiu – hidrogen ajunse în atmosferă, nefiind distruse de sistemele de apărare interplanetare. Președintele, aflându-se în acel moment în centrul de comandament mobil, o bază militară submarină super secretă, în oceanul Pacific, a simțit suflul unei explozii puternice, care pur și simplu a pulverizat-o pe proasta de Laura și pe alte 4 miliarde de persoane. Președintele, furios a lovit cu pumnul în masă: ”Așa ceva este inadmisibil, le vom arată noi lor pact de neagresiune. Îi vom urmări și îi vom distruge până la ultimul, căutându-i chiar și în ultimul WC al galaxiei.”
(Rebeca) – Asta e o aiureală completă. Eu renunț să continui această batjocură la adresa literaturii. Co-autorul meu este un adolescent sălbatic, semi-analfabet cu maniere șoviniste.
(Harry) – Chiar așa??? Atunci tu ești o egoistă și o nevrotică, preocupată doar de soarta ta. Cărțile tale se vor vinde doar în farmacii, alături de calmante…: ”Ahhh… poate să beau un ceai de mușețel??? … sau poate să beau altă tâmpenie de ceai??? … sau poate sunt o proastă ce s-a uitat prea mult la telenovele”.
(Rebeca) – Cretinule.
(Harry) – Cățea.
(Rebeca) – Tâmpit.
(Harry) – Curvă.
(Rebeca) – du-te-n p..da m…tii
(Harry) – să mi-o s…gi
(Rebeca) – Dumnezeu cu tine … Neandertaleț avortat.
(Harry) – Du-te de-ți bea ceaiul, curvo.
.
.

Profesorul… Bravo. 10 +++

Vine băiatul acasă, afumat de-a binelea. Se gândește: ”Pentru a nu mă da de gol în fața părinților, am să plec în sufragerie.” Deschide ușa, acolo stă tatăl. Băiatul, imediat închide ușa și se gândește ce să facă mai departe, hotărăște să plece la bucătărie. Numai deschide ușa, îl vede pe taică-său acolo. Panicat, închide ușa și se hotărăște să plece la el în cameră, deschide ușa, acolo stă taică-său, care începe a striga:
– Încă o dată deschizi ușa de la toaletă, îți rup urechile.

Discută doi profesori:
– Nu, așa este imposibil de lucrat. Profesorii se tem de director, directorul de inspector, inspectorul de ministru, ministrul de părinți, părinții de copii și doar copii de nimeni nu se tem.

Un apel telefonic la 3 jumătate dimineața:
– Alo, spuneți-mi vă rog, an nimerit la Asociația pentru Protecția Animalelor?
– Vai,… sărăcuțul de tine, dar cine te-a supărat la așa oră??… Boule.

Îl spânzură pe un infractor, el se împotrivește și strigă:
– Conform cărei legi vă permiteți să mă spânzurați???!!!
– Noi pe toți îi spânzurăm după o singură lege – răspunde călăul.
– Care lege??
– A gravitației universale.

Cartea: ”Teoria cuantică a câmpurilor magnetice în două cuvinte” … 632 de pagini…

9 martie. Dimineața. Se trezește domnișoara:
– Oiiii…. Ieri a fost sărbătoare… am băut, nimic nu țin minte. Pare-mi-se că, m-am culcat cu un băiat…
Coboară privirea:
– Mdaa și menstruația ieri s-a început, rău…
9 martie. Dimineața. Se trezește băiatul:
– Oiiii…. Ieri a fost sărbătoare… am băut, nimic nu țin minte. Pare-mi-se că m-am culcat cu o domnișoară…
Coboară privirea:
– Se pare că am și violato.
Se uită la mâni:
– Și am uciso…
Se apropie de oglindă:
– Și am mâncato.

Un tip lucra până seara târziu, iar în drum spre casă trebuia să treacă printr-un cimitir și în fiecare seară se întâlnea acolo o bătrânică. Cu timpul ei au început să se salute. Într-o seară bătrâna îl întreabă:
– Tinere, ție nu-ți este frică să mergi seară prin cimitir?
Iar tipul o trântește fără să-și dea seama:
– Cât eram viu mă temeam.
Bătrânica și-a făcut cruce și a început alerga ca o căprioară.

Merge în troleibuz un băiat cu plete lungi, în spatele său o băbuță. Se adresează băbuța:
– Domnișoară, compostează-mi și mie biletul, te rog.
Băiatul iritat:
– Eu nu sunt domnișoară.
Baba:
– Uite la ea, fufa, a găsit cu ce să se mândrească.

– Mă iubește, nu mă iubește, mă iubește, nu mă iubește….
– Doctore, lăsați-mi dinții în pace.

La o fabrică s-a întâmplat un accident, în urma căruia jumătate din satul apropiat, a fost inundat.
– Au parvenit multe plângeri?
– Foarte multe, dar nu plângeri, ci scrisori de mulțumire.
– Cum așa???
– Păi, fabrica era de produse alcoolice.

Blonda intr-un cabinet de diagnosticare:
– Oh, am fost ieri aici și am făcut o …… cum se cheamă??? … EEG! Sau EGEGE?
doctorul:
– EEG – electroencefalograf, studiul creierului.
– Oh, da! Deci, ieri mi-ați dat rezultat, eu am răsucit acea hârtie într-un sul, iar apoi am fost la coafor, după care la manichiură, pedichiură, apoi la solar și am pierdut foaia aia… Acum ea îmi trebuie pentru a mă duce la neurolog!
doctorul:
– Clar …
Scoate o foaie A4 curată, pune data zilei precedente, se semnează și o înmânează:
– Ține, de ieri până azi, nu au survenit schimbări cu privire la creierul dvs.