La grădiniță, copiii își aleg viitoarea profesie:
Serghei:
– Eu am un fluier, voi fi arbitru.
Maria:
– Eu am o păpușă, voi fi doctor.
Costel:
– Iar eu voi fi miliardar.
Toți în cor:
– Da tu ce ai?
– Încă nu am nimic, dar acuș am să mănânc ciorbă de fasole și am să vă vând gaze.

Dubioasă coincidență. Profesoara de limbă română îl chema pe tata lui Andrei la școală, nu după ce Andrei primea note rele, ci înainte ca acesta să ia note bune.

– Domnilor ofițeri, adunarea va fi mâine la ora 10 dimineață. Pentru cei ce au ceasuri electronice – la o mie.

Anul trecut am fost în vizită la niște prieteni din Rusia, în orașul Irkuțk, se află lângă lacul Baikal în mijlocul tundrei. Într-un week-end ne-am adunat 8 oameni și am plecat în tundră pentru a aduna conuri de cedru (se poate de câștigat bine de pe urma lor). Am ajuns destul de repede la locul destinației,așa cum prietenii mei cunoșteau locurile, deși nu se ocupase anterior cu strângerea conurilor. Ajunși la destinație, primul lucru desigur a fost să aprindem focul, să pregătim cărnița ce urma să o punem la grătar și desigur că am golit vreo 2 sau 3 sticle de votcă, în cinstea succesului ce urma să-l avem. În timpul cât am instalat cortul, am mai golit vreo 2 sticle pentru a ne încălzi, după care am început a face planul cum să ”scuturăm” conurile din pomi (conurile de cedru nu se adună de pe jos, deoarece acestea foarte repede se stratifică și nu au calitățile pentru care sunt apreciate, plus la asta copacii de cedru au o înălțime în medie de 20 – 25 metri și un diametru de 1,5 – 2 metri, lucru ce face din strângerea de conuri o adevărată aventură. Localnicii au niște instrumente artizanale, cu care lovesc pomii, iar de la vibrațiile produse conurile cad. Noi desigur fiind cu gândul mai mult la votcă și frigărui așa instrument nu aveam). Ne-am gândit noi, ne-am gândit, dar nici o idee bună nu apărea. Mai bând câte o sută de grame, iată că apare unul cu o idee genială:
– Mă, știți cum înainte se dărâmau porțile unei cetăți???… hai și noi să facem așa, găsim un buștean de vreo 2 metri, îl apucăm toți 8, ne facem elan, lovim cu el în cedrul și la sigur că toate conurile cad jos.
Cu ocazia unei asemenea sclipiri de inteligență, am băut câte o sută, după care am găsit un buștean potrivit și hai la lucru. Ne facem elan, alergăm, alergăm… și am trecut pe alăturea pomului țintit (cei care erau la cârmă, se vede că nu erau cei mai treji din companie). Am alergat pe lângă cedrul, iar de acolo se începea o vale destul de bunicică, alergam toți 8 cu bușteanul în mână, dar de oprit nicidecum nu puteam, după care valea a devenit și mai abruptă, noi alergam și mai repede, iar unul strigă:
– Nu aruncați, nu aruncați, altfel toți ne rupem picioarele.
Alergând așa, din toată puterea, ajungem la drum, iar înspre noi în acel timp se îndrepta o mașină. Șoferul, face ochii cât cepele, văzând că în direcția lui alergă 8 tâmpiți cu un buștean în mână și nici de gând nu au să se oprească, frânează brusc, sare din mașină și fuge în pădure:
– Dacă șoferul nu oprea – își amintea pe urmă un participant al ”sprintului” – noi poate și mașina o ratam, dar așa, am lovit mașina din plin, după care ea în genere s-a pornit la vale și a căzut într-o prăpastie.
Ce a urmat, nici nu vreau să-mi amintesc. Concluzia însă, cele mai periculoase drumuri sunt în Rusia.

Doi tipi intrând într-un restaurant de elită ce tocmai se deschisese în oraș, se hotărăsc să își bată joc de chelner:
– Spune-mi te rog, voi aveți ceva mâncare exotică?
– La noi puteți găsi toate felurile de mâncare exotică.
– Atunci am vrea să servim niște salam negru.
Chelnerul pus în dificultate, se duc e la bucătărie să concretizeze dacă au așa ceva. Tipii stau, se râd. După câteva minute vine chelnerul:
– Avem salam negru, dar ospătarul șef recomandă ca la aperitiv să serviți mai întâi lapte negrul, pentru o digestie mai bună.
Tipii uimiți la culme cad de acord cu cele recomandate și așteaptă să le vie comanda.
În acel moment se apropie de ei o negresă de vre-o 180 kg, sânii mărimea 5, îi înhață pe ambii de ceafă și îi pune să bea lapte… Sug ei, se zbat, … nici o scăpare… dar cum au văzut că, chelnerul vine cu salamul negru comandat, însoțit de 2 negri masivi, nu au mai avut nevoie de ușă pentru a părăsi localul.

De pe ordinea de zi a senatului:
1. De interzis Skype – ul la cerința companiilor de telefonie mobilă.
2. De interzis telefonia mobilă la cerința Romtelecom.
3. De interzis telefonia fixă la cerința Poștei Române.
4….

Totuși fetele noastre se subapreciază!! Dacă nu credeți, încercați să vă apropiați de o fată necunoscută și să o sărutați, imediat veți auzi un răspuns de genul: ”ce ai domnule, ai băut?”, sau ”Te-ai tâmpit domnule?” sau ”Ce ai mă, ești nebun?”. Ele destul de serios cred că pot să fie pe placul doar bețivilor sau bolnavilor mintali.

Apogeul birocrației în R. Moldova.
Am fost internat în spital, iar ca să fiu externat îmi trebuia copia de la buletin. Deoarece în timpul internării împlinisem 18 ani, nu mă externează până nu aduc un buletin valabil. S-au dus părinții mei la biroul pașapoarte iar acolo le-au spus că trebuie adeverința de recrut. Se duc ei la Comisariatul militar, iar acolo le spune că trebuie Certificat care confirmă că învăț la universitate, pentru a elibera așa adeverință. Părinții mei, la universitate află că trebuie să am adeverință de la catedra militară care ar confirma că am adeverință de recrut, iar cei de catedra militară, solicită o adeverință de la spital care să dovedească că sunt apt pentru a fi încorporat.

Veneam într-o seară acasă cu taxiul, din câte știam, trebuia să achit vreo 15 dolari sau (180 lei moldovenești). Seara, întuneric, ajung deja în curtea ”casei părintești”, un bloc cu 15 etaje și 4 scări. Văzând circumstanțele ”favorabile”, îmi trece prin gând o idee: ”ce ar fi dacă repede ies din taxi și fug, fără să plătesc…casa e mare, poți să cauți mult și bine.” Nici nu se oprește bine mașina, repede deschid ușa, când să ies, mă lovesc cu capul de bara podului mașinii, apoi mă împiedic de o bordură și cad peste o bancă. Când să mă ridic, agăț pantalonii într-un cui se ieșea din banca respectivă, într-un final, rupându-i, ajung la ușă, stau vre-o 30 de scunde până să formez codul de la intrare, care la naiba, tocmai atunci își arăta mofturile… și cu coada ochiului observ că, șoferul de taxi, nu întreprinde nici o acțiune pentru a mă ajunge din urmă, ”E în stare de șoc” – mă gândesc eu. Dar totul s-a dovedit a fi cu mult mai simplu, ajungând în bloc, mi-am adus aminte că i-am plătit când am urcat.

Un colonel, comandant al unității militare îi spune unui locotenent:
– Dacă totul va merge conform planului, poți să faci o gaură pentru o nouă stea.
– Dar dacă nu va merge conform planului?
– În cazul acesta nu trebuie să faci nimic, gaura necesară deja o ai.

Intră un tip în biserică pentru a se spovedi. Preotul îl întreabă:
– Cu ce ai păcătuit fiul meu?
– Părinte, eu sunt foarte lacom.
– Lăcomia este un păcat greu. Pentru a te ierta, trebuie să dai 50 de euro primului om întâlnit în calea ta.
– 50 de euro, unui necunoscut????
– Fiul meu, dacă vrei să ajungi la calea cea dreaptă, anume cu asta trebuie să începi.
Iese tipul din biserică, afară nimeni, merge un pic vede o femeie, pantofi pe tocuri, fustă mini, câteva straturi de cosmetică, se apropie de ea, îi întinde 50 de euro și-i spune:
– Poftim, tine-și vă rog.
– Nu, e prea puțin, trebuie minim 100
– De ce 100??? Părintele a zis 50.
– Păi da, dar părintele e client fidel.

– Iubitule, nu am susținut examenul auto.
– Ce ai prăvălit, teoria ori practica?
– Un pom și doi stâlpi.

Un sunet la ușă.
– Ați chemat rackeții?
– Nu…
– Pentru chemare falsă 200 $.

La strigătul strident au unei mame furioase, către copilul ei: ”Aruncă porcăria aia”, 4 bărbați din jur au aruncat țigările, iar unul a fugit de blonda cu care mergea alături.

Se rătăcește un submarin american. Plutesc ei la cel mai apropiat țărm, iar căpitanul îl trimite pe un sergent să afle unde au ajuns. Ajunge sergentul pe plajă și vede o domnișoară ce se bronza la soare, se apropie de ea:
– Miss….
– Dute-n p..da m..tii.
– Sir!! Suntem în România.