Ce dezanagire… Pe usa scria “Femei”, dar nu era nimeni… Doar un wc.

Ar trebui sa dam ceasurile mai mult inapoi: pana pretul benzinei ajunge iarasi la 5 lei!

– Casatorita?
– Nu, doar logodita.
– Cum asa?
– De 7 ani.
– Nu e prea mult timp sa astepte?
– Nu era unul, ci 10 logodnici…

Un functionar la medic.
– Poate ca lucrati prea mult, de aceea nu va simtiti bine.
– Anul trecut faceam mai multe ore suplimentare decat anul acesta, acum am cu 2 ore pe zi mai putine.
– Deci am dreptate! Va lipsesc zilnic, 2 ore de somn!

Normal ca vorbesc singur! Am si eu nevoie de o persoana inteligenta, sa pot comunica!

Copilul: Mami, ce e in stomacul tau?
Mama: Sora ta mai mica
Copilul: O iubesti?
Mama: Desigur
Copilul: Atunci de ce ai mancat-o?

Face ponturi paguboase si poante nesarate, umbla pe poante si este cam ponturos. Ghici, romane, cui?

Care este asemanarea dintre barbati si spermatozoizi?
Au acceasi probabilitate de a se umaniza: 1:1.000.000

– Fiule, nu inteleg, cum puteam sa te incurajez mai mult pentru bac, decat promitandu-ti o masina, daca il iei. Si totusi, cum de nu l-ai trecut? Cu ce ti-ai petrecut timpul?
– Mi-am facut carnet de sofer.

Bomba
Doi ardeleni citeau ziarul:
– Băi, Ioane, uite ce scrie în ziar: “O bombă costă 4 milioane de dolari”!
– Tulai, de-ar cădea şi în curtea noastră una!

Fugind după tren
Trei ardeleni fugeau după un tren care tocmai plecase din staţie. Cu chiu cu vai, doi dintre ei reuşesc să se agaţe de scara trenului, în timp ce al treilea rămâne în gară, pe linia ferată. Spre surpriza impegatului, ardeleanul care a pierdut trenul a început să râdă ţinându-se de stomac.
– De ce râzi omule, îl întreabă el. Tocmai ce-ai pierdut trenul.
– Apăi cum să nu râd, că eu trebuia să fiu în tren. Ceia doi numa m-or condus!

Reportaj cu un ardelean
Un reporter şi un cameraman de la un post TV merg într-un sat pentru a face un reportaj despre cum îşi petrece ziua badea Ion. Ajunşi acolo, îl roagă să povestească ce face în cursul zilei.
– D’apoi, dimineaţa mă scol şi trag un pahar de palincă…
– Stai, bade Ioane, că nu-i bine să apară pe TV că bei de dimineaţă. Zii mai bine că citeşti ziarul…
– No, atunce… dimineaţa mă scol, cetesc ziaru’. După aia dau la porc să mânce, după care mai cetesc înc-un ziar. Până la prânz lucrez în atelier, în care timp cetesc vreo două-tri cărţi. La masă mai cetesc vro două reviste, iar sara adun fânul de pe câmp şi cetesc în acelaşi timp presa de sară. După cină mă duc la biblioteca satului cu pretenii, iar la 10 când închide biblioteca merem cu toată trupa la Pătruţ, că el are tipografie!…

Ardeleanul pălmuit
Doi ardeleni stăteau la o masă şi beau bere. La un moment dat, din senin, vine un oltean supărat la masa celor doi şi îi trage unuia o palmă .
– Asta o fost în serios sau în glumă? întreabă ardeleanul.
– În serios, zice olteanul.
– Noa, aşe, că mie nu-mi plac glume din astea!

Un oltean i se laudă unui ardelean
Un oltean i se lăuda unui ardelean:
– Bre, făcui o palincă de 38 de grade.
– Mă omule, interveni ardeleanul, aceia-i febră, nu pălincă.

Un câine fioros
Badea Ion se pregătea să între în gospodărie la badea Gheorghe, când vede un câine mare ciobănesc, cu o faţă fioroasă, că se uita la el din curte. Speriat, renunţă la gând şi îl strigă pe badea Gheorghe.
– Ce-i, mă? scoate ăsta capul pe geam.
– Hai să-mi deschizi poarta că mi frică de câne!
– Hai, numa, că nu-ţi face nimic!
– Nu mă bag că mi frică.
– Hai, dacă-ţi spun!
Până la urmă, badea Ion îşi ia inima în dinţi şi intră în curte. Se duce uşurel pe lângă perete şi până la urmă ajunge în casă. După ce închide uşa îi zice lui badea Ion:
– Bă, Ioane, rău câne ai!
– Aşe-i cum zâci – rău tare.
– Să uita aşa fioros de am zis că mă scap pă mine. Da, spune-mi, de ce nici nu mârâie, nici nu latră, nici nu muşcă, numa să uită aşa urât?
– Mă, cânele ăsta-i din ăla care să consumă-n el!…

Un ardelean prin Covasna
Pe o bancă, într-un orăşel din Covasna, stăteau un el şi-o ea. Un ardelean care trecea pe acolo îi întreabă:
– Nu vă supăraţi, nu ştiţi să-mi spuneţi unde-i gara?
– Nem tu dom, răspunde bărbatul.
După ce ardeleanul plecă, femeia i se adresează bărbatului:
– Măi Pişta, de ce ai fost neam prost şi nu i-ai spus unde-i gara?
– Tot se laudă că de doi mii de ani aicea şi nu ştie unde suntem gara?

Între ciobani
Doi ciobani stăteau sprijiniţi în bâte pe un deal, de a proape şase ore. Unul dintre ei:
– Tu nu te-ai plictisit?
– Ba.
– Atunci, hai să zâcem ceva.
– Ce ză zâcem?
– Io ştiu, hai să zâcem ghicitori.
– Bine, dară. Începe tu primu’
– Noa, fii atent… Ce-i mic şi negru?
– Mă, da mic-mic?…
– Mic, dară…
– Micuţ, micuţ?…
– Aşe, da.
– Miculuţ, miculuţ?
– Da, mă, miculuţ de tăt.
– Mă, călcal-ar, doară nu-i vorba de acidul dezoxiribonucleic?

Aproape l-am văzut pe tată-tu!
Doi ardeleni:
– Tu ştii că ieri aproape că l-am văzut pă tată-tu?
– Noa, da’ ce vorbă-i asta? Ori l-ai văzut, ori nu l-ai văzut? Cum adică aproape?…
– Apăi tată-tu nu lucră la gară?
– Ba da.
– Şi nu are o salopetă cu număru’ 44?
– Ba da.
– Noa… Eu l-am văzut pă 43…

Ce e bursa?
Ion către Gheorghe:
– Mă, am tăt auzit la televizor, la radio, am cetit în ziar despre bursă da’ n-am înţeles ce-i aceea. Tu ştii?
– Cum să-ţi explic, zice Gheorghe, să zâcem că îţi cumperi ouă, că astea fac pui, puii să fac găini, astea fac multe ouă din care tu scoţi mulţi pui, care să fac găini şi ţi-i plină curtea… Şi într-o zi vine o apă mare şi neagră şi ţi le ia pe tăte. Şi atunci tu şezi şi cugeţi şi-ţi spui: raţe trebuia să-mi cumpăr. Noa, aşe-i bursa!

O doamnă, rugându-l pe Albert Einsetin s-o cheme la telefon, a
precizat că numărul ei este greu de memorat: 24361.
-Ce vedeţi greu în asta?!? se miră savantul. Două duzini şi 19 la
pătrat, nimic mai mult!

Matematicianului David Hilbert îi aparţine următoarea frază, rostită
într-o prelegere universitară:
-Fiecare om are un anume orizont. Când acest orizont se restrânge
într-atâta încât devine extrem de îngust, el se transformă într-un
punct; iar atunci omul acela zice: “Iată punctul meu de vedere!”

Lui Albert Einstein îi plăceau filmele cu Charlie Chaplin. Demult, îi
scrisese marelui cineast:
– Filmul dumneavoastră “Goana după aur” e înţeles în lumea întreagă şi
veţi deveni negreşit un mare om.
Chaplin i-a răspuns:
– Vă admir şi mai mult. Teoria relativităţii creată de dumneavoastră
n-o înţelege nimeni în lume şi totuşi aţi devenit un mare om.

Matematicianul David Hilbert a fost o dată întrebat despre unul din
foştii săi elevi.
– Aaa, acela! îşi aminti Hilbert. S-a făcut poet. Pentru matematici
avea prea puţină imaginaţie.

Într-o seară, intrând în laboratorul universitar pe care-l conducea,
Ernest Rutherford, fizicianul atomist originar din Noua Zeelandă, văzu
pe unul din studenţii săi care, în ciuda orei înaintate, şedea
absorbit în faţa unor aparate. Rutherford îl întrebă ce făcea la
asemenea ceas târziu.
– Lucrez, zise studentul.
– Dar ziua ce faci? reluă savantul.
– Bineînţeles, lucrez.
– Nu cumva lucrezi şi în zori?
– Ba da, zise studentul, lucrez şi în zori.
Întunecându-se la faţă, Rutherford îl întrebă iritat:
– Atunci, tu când mai gândeşti?

Odinioară, pregătindu-şi examenul de doctorat, fizicianul Max Born
şi-a ales ca materie secundară pentru examenul oral astronomia.
Vestitul profesor din vremea aceea, astronomul Schwartzschield, l-a
întrebat pe candidat:
– Ce faceţi când vedeţi o stea căzătoare?
Born ştia că la această întrebare trebuia să răspundă că se va uita la
ceas, notând timpul căderii meteoritului, va stabili constelaţia în
zona căreia l-a observat, de asemenea, direcţia mişcării, lungimea
traiectoriei luminoase, iar apoi va calcula traiectoria aproximativă.
Dar viitorul laureat al Premiului Nobel a răspuns calm:
– Mă gândesc la o dorinţă.

Fizicianul atomist Nils Bohr, pe vremea când mai era student la
Gottingen, nu avusese răgaz să se pregătească suficient pentru un
colocviu din cursul anului universitar, astfel că răspunsul său a fost
caracterizat drept nesatisfăcător. Viitorul savant, nepierzandu-se cu
firea, a răspuns însă:
– Am ascultat la acest colocviu atâtea răspunsuri proaste încât vă rog
să consideraţi intervenţia mea drept o răzbunare.

Descoperitorul celui de al treilea principiu al termodinamicii, Walter
Nernst, se îndeletnicea în orele libere cu o crescătorie de crapi.
Cineva a remarcat în prezenţa savantului:
– Ciudată ocupaţie! Chiar creşterea păsărilor mi s-ar fi părut mai interesantă.
Dar Nernst a răspuns imperturbabil:
– Mă ocup cu creşterea unor animale care sunt în echilibru
termodinamic faţă de mediul incojurator. A creşte însă animale cu
sânge cald înseamnă a încălzi cu bani proprii spaţiul cosmic.

– Nu vreau la opera!
– De ce?
– Sa nu ma opereze…

Amorul este singura poveste care nu incepe, ci se termina cu “A fost odata ca niciodata”…

– Aveti anunt la mica publicitate. Cat costa masina?
– 50 de euro.
– Cum asa?!
– Potrivit testamentului, sotul meu a lasat banii rezultati din vanzarea masinii, pentru amanta lui.

– Nu vrea sa merg la opera.
– De ce?
– Nu vreau sa fiu operat/a.