O doamnă, rugându-l pe Albert Einsetin s-o cheme la telefon, a
precizat că numărul ei este greu de memorat: 24361.
-Ce vedeţi greu în asta?!? se miră savantul. Două duzini şi 19 la
pătrat, nimic mai mult!

Matematicianului David Hilbert îi aparţine următoarea frază, rostită
într-o prelegere universitară:
-Fiecare om are un anume orizont. Când acest orizont se restrânge
într-atâta încât devine extrem de îngust, el se transformă într-un
punct; iar atunci omul acela zice: “Iată punctul meu de vedere!”

Lui Albert Einstein îi plăceau filmele cu Charlie Chaplin. Demult, îi
scrisese marelui cineast:
– Filmul dumneavoastră “Goana după aur” e înţeles în lumea întreagă şi
veţi deveni negreşit un mare om.
Chaplin i-a răspuns:
– Vă admir şi mai mult. Teoria relativităţii creată de dumneavoastră
n-o înţelege nimeni în lume şi totuşi aţi devenit un mare om.

Matematicianul David Hilbert a fost o dată întrebat despre unul din
foştii săi elevi.
– Aaa, acela! îşi aminti Hilbert. S-a făcut poet. Pentru matematici
avea prea puţină imaginaţie.

Într-o seară, intrând în laboratorul universitar pe care-l conducea,
Ernest Rutherford, fizicianul atomist originar din Noua Zeelandă, văzu
pe unul din studenţii săi care, în ciuda orei înaintate, şedea
absorbit în faţa unor aparate. Rutherford îl întrebă ce făcea la
asemenea ceas târziu.
– Lucrez, zise studentul.
– Dar ziua ce faci? reluă savantul.
– Bineînţeles, lucrez.
– Nu cumva lucrezi şi în zori?
– Ba da, zise studentul, lucrez şi în zori.
Întunecându-se la faţă, Rutherford îl întrebă iritat:
– Atunci, tu când mai gândeşti?

Odinioară, pregătindu-şi examenul de doctorat, fizicianul Max Born
şi-a ales ca materie secundară pentru examenul oral astronomia.
Vestitul profesor din vremea aceea, astronomul Schwartzschield, l-a
întrebat pe candidat:
– Ce faceţi când vedeţi o stea căzătoare?
Born ştia că la această întrebare trebuia să răspundă că se va uita la
ceas, notând timpul căderii meteoritului, va stabili constelaţia în
zona căreia l-a observat, de asemenea, direcţia mişcării, lungimea
traiectoriei luminoase, iar apoi va calcula traiectoria aproximativă.
Dar viitorul laureat al Premiului Nobel a răspuns calm:
– Mă gândesc la o dorinţă.

Fizicianul atomist Nils Bohr, pe vremea când mai era student la
Gottingen, nu avusese răgaz să se pregătească suficient pentru un
colocviu din cursul anului universitar, astfel că răspunsul său a fost
caracterizat drept nesatisfăcător. Viitorul savant, nepierzandu-se cu
firea, a răspuns însă:
– Am ascultat la acest colocviu atâtea răspunsuri proaste încât vă rog
să consideraţi intervenţia mea drept o răzbunare.

Descoperitorul celui de al treilea principiu al termodinamicii, Walter
Nernst, se îndeletnicea în orele libere cu o crescătorie de crapi.
Cineva a remarcat în prezenţa savantului:
– Ciudată ocupaţie! Chiar creşterea păsărilor mi s-ar fi părut mai interesantă.
Dar Nernst a răspuns imperturbabil:
– Mă ocup cu creşterea unor animale care sunt în echilibru
termodinamic faţă de mediul incojurator. A creşte însă animale cu
sânge cald înseamnă a încălzi cu bani proprii spaţiul cosmic.