Bancuri cu si despre Ardeleni

Doi ardeleni calatoreau cu trenul. Vine conductorul.
-Biletele la control, va rog!
-Ma, Gheorghe, noi avem belet?
-No.
-N-avem belet, domn controlor.
-Bani de amenda aveti?
-Ma, Gheorghe, bani de amenda avem?
-No.
-N-avem bani, domn controlor.
-Va bateti joc de mine? Bilet nu aveti, baru nu aveti. Atunci, ce dracu’ aveti?
-Ce-avem, ma Gheorghe?
-Avem abonament.

Un ardelean şi-un oltean sunt duşi la moarte. Intră olteanu.
-Cum vrei să mori?Pe scaunul electric, prin împuşcare sau spânzurătoare?
-Prin împuşcare, nu, nici prin spânzurare…Pe scaunul electric!
Îl aşează pe scaun, se duc apasă pe buton şi nimic.
-Măi, omule, ce noroc ai! Gata, pleacă, s-a întâmplat o minune, n-a fost dat să mori! La revedere!
Iese ăsta şi-i zice ardeleanului:
-Vezi că scaunul electric e stricat!
Intră ardeleanul.
-Cum vrei să mori?
-Prin spânzurare, nu, scaunul electric e stricat, deci prin împuşcare.

Într-un compartiment de tren urcă o piţipoancă blondă voluptoasă,… fustă scurtă, decolteu… În partea opusă doi ciobani… îmbrăcaţi tradiţional. Pleacă trenul, ciobanii studiau cu atenţie… colega de drum. La un moment un purice ce şedea pe un cioban sare pe piciorul gagicii. Asta pune mâna să-l prindă… Puricele sare pe genunchi… asta dă să-l prindă… puricele sare pe gleznă. Gagica se concentrează şi pac se apleacă brusc să-l prindă şi scapă un vânt. Un cioban dă din cap mulţumit:
– Aşa domniţă… dacă nu-l poţi prinde puşcă-l, mama lui de ţopangiu!

Doi ardeleni la oras, cazati intr-un hotel, la etajul 20. Liftul
nu functioneaza.
Se apuca ei sa urce pe scari. Pe la etajul 3, Ion
catre Gheorghe:
– Gheo, am sa iti zic ceva…
– Lasa-ma in amaraciunea mea, imi zici cand ajungem sus.
Dupa inca vreo 8 etaje, Ion:
– Gheo, trebe sa-ti zic ceva…
– Lasa-ma, Ioane, imi zici cand ajungem. Acu’ lasa-ma in pace!
In fata usii, Gheorghe catre Ion:
– Ia zi acum ce voiai sa-mi zici.
– Am uitat cheia la receptie!
Se apuca ei sa coboare. Dupa vreo 5 etaje, Ion vrea sa zica ceva.
– Lasa-ma in pace. Imi zici jos la receptie idiotule!!!
Dupa alte 7 etaje, Ion vrea sa spuna ceva, Gheorghe enervat ii
da una si Ion tace.
Ajung sleiti la receptie, la care Ion zice:
-Gheo tu chiar nu stii de gluma???!!!! M-ai facut sa cobor atat!!! Macar daca ma lasai sa vorbesc!!!

Zice-se că un ardelean se duce să se dea cu paraşuta. În avion, instructorul îl învaţă cum să procedeze:
– Apoi după ce te arunci matale din avion, numeri pînă la zece şi tragi de sfoara asta să se deschidă paraşuta.
“No binie” zise ardeleanul nostru şi sări din avion. Instructorul priveşte din avion cum nea’ Ghoerghe se duce jos ca pietroiul, fără ca paraşuta să se deschidă. Avionul face stînga’mprejur şi aterizează. Instructorul se aruncă într-un Jeep într-o căutare disperată pe cîmpul plin de căpiţe de fîn. Într-un final, aude un zgomot dintr-o căpiţă. Cînd se apropie de locul cu pricina, îl aude pe nea’ Gheorghe murmurînd în căpiţă:
– Apoi no mă rog frumos nouă, … , apoi no mă rog frumos zece, şi nea’ Gheorghe trage cu sete de sfoara paraşutei

-Ma Marine, sa stii ca m-a ruinat nevasta-mea.
-Dar ce ti-a facut?
-Cand am plecat de acasa i-am spus sa imparta recolta de cartofi:
jumatate sa-i vanda la piata si jumatate sa-i puna in beci.
-Si ia ce-a a facut? I-a vandut pe toti?
-Nu… i-a taiat pe toti in doua.

-Ma , Gheo, mai ti tu minte gajica aia de o vinit amu tri zile si ne-o zas ca ne lasa sa o tragem daca ne punem plasticuri pa ciocane, ca sa nu ramana gravida?
– Da, ma, Ioane, ce-i cu ie?
– Apoi, cu tata parerea de rau, ca a ramane fata grea, da’ io-l dau jos ca trebe sa ma pis

Intr-un tren doi ardeleni si un negru:
-Bre da tu nu esti de aici.
-Da tatal meu este din Africa, dar mama mea este de aici.
-Pai cum?
-Pai tata a fost odata pe aici si a vazut-o pe mama si a inceput sa alerge dupa ea si a alergat si a alergat si a alergat…si asa m-am nascut eu!
Dupa vreo minute ardelenii aveau o nelamurire:
-Mai dar stii ce ne intrebam noi :O fi prins-o pe maica-ta?

E vară. Afară sunt peste 35 de grade. Bărbatul vine agale pe drum pe lângă gard, deschide poarta și intră în curte. Vede că soția lui dădea din greu cu sapa în grădină, stă un pic, se uită la ea, după care spune aspru:
– Băi femeie da ţie nu ţi ruşine deloc, pe mine mă bâzâie musca-n birt și tu-ţi tragi pamânt rece pe picioare.

Un ardeelean neavand bani s-a hotarat sa vinda vaca la targul de duminica. In drum spre targ se intalneste cu Ion si continua drumul impreuna.
Pe drum Gheorghe vede o broasca raioasa mare si urita si ii spune lui Ion:
-Ioane, vezi tu broasca asta? Daca tu o mananci iti dau vaca mea.
Ion sta si se gandeste ca este sarac si i-ar prinde bine o vaca si se apuca cu scarba sa manance broasca.
Dupa ce a mancat jumate nu mai poate si ii spune lui Vasile:
-Vasile, daca mananci tu jumatatea asta nu-ti mai iau vaca.
Vasile se gandeste ca daca se intoarce fara vaca sau bani acasa il omoara nevasta
-Bine, zice si se apuca sa temine broasca dupa care isi continua amandoi drumul. Dupa un timp Ion zice:
-Mai Vasile de ce am mancat noi broasca asta ma?

Intr-o zi, Ion ii face o vizita prietenului sau Gheorghe.
Ajungand la casa acestuia, vede o placa mare la poarta:
“Caine rau! Intrati pe propria raspundere! Mai aveti timp sa va razganditi”!.
Ion intra in curte cu frica, dar nu apare nici un caine.
La usa casei vede alta placa: “CAINE RAU! Daca tineti la viata voastra, intoarceti-va acum”!.
Speriat de-a binelea, deschide usor usa si paseste in hol, unde il intampina Gheorghe. Intr-un colt, un caine apatic.
– Servus, Gheo! Dar ce-i cu toate avertismentele astea, ca vad ca dulaul tau e foarte linistit? Nu ziceai ca-i rau?
– Ii foarte rau, dar se consuma in el…

Aeroportul din Cluj. Pilotul:
-Alo, turnul de control? Am iesit de pe pista!
-No binie, vedeti ca-i radar la iesirea din Someseni spre Apahida!

Se intalnesc doi ardeleni:
– De ce esti amarat, Ioane?
– Cum sa nu fiu amarat, mai Gheo, amu mi-o murit un bou…
– Eh, nu-ti fa griji ca ase ne-om duce toti, unu’ dupa altu’…

-Ia povesteste, Gheorghe, cum o fo’ cu accidentul de masina?
-Apoi, o fost ase: noi am mars pa drum tat’nainte si cand drumu’ o luat-o spre stanga, noi tat ‘nainte…