Bancuri postate de mamaleone

ma
16 Jan. 2016
#74351

Aeroportul din Cluj. Pilotul:
-Alo, turnul de control? Am iesit de pe pista!
-No binie, vedeti ca-i radar la iesirea din Someseni spre Apahida!

ma
14 Jan. 2016
#74331

Slogane turistice cu care Romania vrea sa-i atraga pe scandinavi:
“Noi traim ca pe vremea vikingilor!”
“Aici poti sa iti bati oricand copiii!”
“Nu ai nevoie sa mergi la pol ca sa te atace ursii!”

ma
07 Jan. 2016
#74251

Astazi voiam sa imi scot rufele din masina de spalat si sa le pun la uscat numai ca le-am gasit gata scoase si puse la uscat. In mod normal chiar mi-ar placea lucrul asta, numai ca eu locuiesc singur!

ma
06 Jan. 2016
#74241

Paradoxul literaturii:
Pe vremea comunismului daca scriai o carte faceai puscarie,acum daca scrii o carte te scot din puscarie.
via Bancuri FB

ma
06 Jan. 2016
#74240

-Draga, tu dupa ce faci sex, faci dus?
-Da, de ce?
-Fa si tu sex mai des!

ma
24 Dec. 2015
#74161

Ajunul Craciunului cu tempertauri 16 grade – multumim mult, Volkswagen!

ma
07 Dec. 2015
#74022

E ianuarie 1968 și abia ce-am împlinit 5 ani. E foarte dimineață și foarte frig, dar mă trezesc primul, la vârsta asta chiar e ușor. Mai mult, cred că n-am dormit de emoție toată noaptea. Și de ce să nu profit? Acum nu există snooze-ul și cearcănele oboselii de om mare, există doar nerăbdarea, sandvișurile în șervețel ale mamei, tata și pălaria lui de vizitat si zâmbetele din tren. Care tren? Stați să vedeți!
Plecăm la unchiul Gyuri, fratele geamăn al tatei, pentru prima oară în acest an de când s-a mutat la Rodna. Abia aștept, mereu îmi place freamătul ăsta din casă înainte să plecăm la drum. Până și mama e mai veselă, mai frumoasă, îi luminează fața si mă încalță cu șosetele alea bune. Are grijă să nu fie niciuna ruptă în călcâi. Mergem la unchiul Gyuri, nu putem să mergem oricum la neamuri. Mai ales că ne pregătim de o săptămână de excursia asta, o decizie luată împreună, după multe dezbateri în casă.
Mă rog, ai mei au tot dezbătut, că la 5 ani nu prea iei cine știe ce decizii, în afara de: “Mănânci ciorba aia sau mănânci bătaie?”. Dar îmi place sa cred că a contat și entuziasmul meu. Nu știu voi, dar eu și acum, când plec și pâna la margine de București cu motorul, mi se pare că plec în vacanță și mă entuziasmez singur ca fraierul. Și ce îmi mai place!
Și, să fie clar, Rodna nu e vreo margine de București. Oraș minier, la poalele munților Rodnei, foarte aproape de noi. Rodna mea era mai mult de atât. Tare îmi plăcea să merg acolo când primeau minerii salariul, așa cum aveam să descopăr mai târziu, în anii de adolescență. Făceau minerii mei niște beții extraordinare, care se terminau întotdeauna cu bătăi ca în filmele western de la cinema. Aveam senzația că mă aflu în Texas. Sa fi avut un telefon cu cameră pe vremea aia, rupeam Youtube-ul in două. Vă zic! Pentru că era o adevărată aventură să te plimbi pe strada principală și să vezi cum ieșeau minerii în șuturi și-n pumni din birturi. Unde mai pui că aveai ocazia sa-ți îmbunătățești și vocabularul. De injurături, bineînteles. Mi-au prins bine, apoi, pe stadion. Nu mai aveau cu ce mă surprinde fanii adverși. Eram imun, ba chiar imi venea, sa imi pun mainile in șold cum faceau minerii mei cand se îmbufnau si sa le strig uneori spre tribuna: “Mă copii, eu am crescut la Rodna, la minerii lui unchiul Ghiuri. Balint is not impressed! Va pupa tata!”.
Si, să nu mă înțelegeți greșit, deși urăsc rău de tot și nu sunt de acord cu actele de violență, așa cum s-a întâmplat în ’90 la București, acolo era un alt fel de bătaie. Bătaia e ruptă din Rodna, ar suna mai bine celebra vorbă, pentru că nu avea nimic rău în ea. Minerii mei îmbufnați nu mă speriau, nu erau atat de agresivi pe cât ar fi acum să văd doi oameni ca se bat pe stradă. Era o încaierare cu gust de rachiu, o refulare, mai degrabă. Știam că nimic nu se poate întâmpla rău, că nu se pot lovi cu adevarat, că a doua zi în mină iși țin lanterna unul altuia și îsi riscă viețile împreună. Restul e doar western de cinema. Iar injurăturile? Pffff! V-aș reproduce câteva aici, dar mi-e că apoi trebuie sa mut povestea asta la +18 și să îi pun și bandă din aia: “Atenție, conține limbaj explicit de miner simpatic, varianta vintage, Rodna , anii 70!”.
Dar, revenim.
Am 5 ani proaspat împliniți și sunt înfofolit până peste cap. E iarnă rău afara, și noi mergem spre gară, înțoliți ca pentru neamuri, dar cu tata cam stresat. Mă trage lângă el, își ia mină de om serios și cu o voce gravă îmi zice:
– Măi, fii atent aici ce-ți spun! În tren, când o sa te întrebe controlorul câți ani ai îi răspunzi că ai patru ani și jumatate. Măi, ai înțeles?
– Am ințeles (Aha, deci, asta era! Mare scofală, bine ca nu s-a intamplat ceva mai rău!)
– Deci, câți ani ai?
– Am patru ani și jumătate! (Hai, mă tată, că nu-s copil, am ințeles, ai încredere in mine!)
– Bravo! Uite, ia un leu să-ți cumperi Eugenia!
(Eeeei, așa să tot pleci la drum!)
Când ai un buget al tău pentru Eugenia, e clar, toate drumurile duc la Bufet (așa îi spuneam cârciumii din stațiune). Un fel de birt. Și nu doar c-aveam un leu, dar aveam și tupeu. Ai mei mă lasă să mă duc singur la Bufet, să vada daca ma descurc. Fără emoții, intru val-vartej, trec ca un zmeu cu un leu printre cetațenii turmentați și fumul de țigară (4 ani jumate?! Pe naiba, ma simțeam de cel puțin 14 ani jumate!) și într-un final ajung la tejghea. Cum mă simțeam eu zmeu, mai c-aș fi cerut și-o bere lângă Eugenia, dar, na, trebuia să mă ridic pe vârfuri ca să mi se vadă capul. Cu chiu, cu vai (acum știu prin ce trec femeile când poartă tocuri din alea înalte cât tejgheaua, că și eu abia îmi țineam echilibrul), reușesc să flutur bacnota de un leu și cer, ca un bărbat adevarat de 14 ani și jumatate: “Euuugeeeniaaaaa, vă rog!”
– De toți banii?, mă întreabă omul de dincolo de tejghea.
– De toți!, strig eu de jos (la propriu, de jos, de foarte jos!), deși nu înțelegeam prea bine întrebarea.
Și mă trezesc în brațe cu șapte pachete de biscuiți, plus rest câteva monede, spre surprinderea mea, dar mai ales a lor mei, care nu înțelegeau cum m-am descurcat cu un leu să mă întorc cu atatea Eugenii. Acum că stau și analizez, cred că bietul om era la fel de turmentat ca și restul cetățenilor din Bufet și a confundat bacnota de 1 leu cu cea de 5 lei. Semănau bine între ele.
În fine. La 4 ani jumate (Repetă, Gabi, repetă! Ai 4 ani jumate, 4 ani jumate, paaatruuu aaaniii jumaaaate), nu iți pierzi prea mult vremea cu calculele astea. Bine c-aveam suficiente provizii pentru drum. Așa ca ne urcăm noi în tren, eu și mai fericit decât plecasem și o pornim agale (și când zic agale, chiar agale era, că nici atunci CFR-ul nu mergea mai repede), spre munții Rodnei încărcați de zăpadă, de n-am pomenit în viața mea atâta alb. Zăpadă în gară, zăpadă pe munți, pe sub munți, pe langă munți, zăpadă pe tren și, mai ales, zăpadă în tren. ÎN TREN! Căldură aveam doar în suflet. Sufletu’, adică!
Ce mai conta, eu eram fericit, făcusem prima afacere din viața mea, până și alor mei le râdeau ochii, intraserăm toți în atmosfera de vacanță. Încă 2 stații și ajungem la destinație, că hop și controlorul.
Un tip grasuț (bine, bine, gras bine, dar nu e frumos să tastez asta cu voce tare, nu?), cu mustață mare și stufoasă, plină de promoroacă. Ne salută, duce mâna la chipiu și spune cu iz de superioritate:
– Bună ziua și biletele la control, vă rog!
Îi dă tata biletele pentru el și mama, mustăciosul meu le ia, le analizează, le perforează tacticos (tic-tac-tic-tac, știți sentimentul ăla când pare că totul se mișcă în slow motion?), și apoi se uită la mine, mă analizează din cap pâna în picioare, mă perforează tacticos din priviri și îl intreabă pe tata:
– Păi, si băiatul?
– Înca n-are nevoie de bilet!, îi zice tata cu atata emoție în glas, că m-am prins și eu, la cei patru ani și jumătate (repetă, Gabi, 4 ani jumate, 4 ani jumate, 4 ani jumate, 4 ani jumate…) că minte de îngheață apele! (la cat era de frig în tren, nici nu era greu să înghețe ceva).
Mustăciosul meu rânjeste malefic și insistă:
– Știți, pentru copiii peste 5 ani se cumpără bilet la jumătate de preț.
Apoi, baaaam, ca în filmele de groază, se apleacă spre mine, eu mă simt iar mic, mic, mic ca după tejgheaua de la Bufet, doar că acum îl și văd pe omul din fața mea, care se uită ochi în ochii mei, de îmi îngheață și mie tot sângele în vene (bine, la cât era de frig în tren… parcă am mai scris asta…). Și pe un ton de Moș Crăciun, personajul ‘horror’ al copilăriei mele, mă întreabă rar, în slow motion, cu fiecare cuvânt apăsat:
– Ia spune-mi, copile, câți ani ai tu?
Tiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiit! Tiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiit!
Știți zgomotul ăla din filme, când se oprește inima pentru moment, pe masa de operație?)
Tiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiit! Tiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiit!
(Și dacă viața era un film, cred ca îmi cânta și o vioară dramatic pe fundal!)
Am crezut că acolo fac infarct, fac pe mine, fac eu ceva și gata, mor la 4 ani jumate, 4 ani jumate, 4 ani jumate, repetă, Gabi, nu te panica, 4 ani jumate. Cu lecția în cap, știind exact ce trebuie să răspund, stai linistit, tată, rezolv eu situația, îmi iau inima în dinți și îi răspund mustăciosului:
– În tren am patru ani și jumătate, dar acasă am împlinit deja cinci. Să vă spun și-o poezie?
via Gabi Balint FB

ma
03 Dec. 2015
#73979

Nou hit de sarabatori:
Fuego ft Parazitii – Impodobeste-n mortii matii bradul

ma
01 Dec. 2015
#73960

1 decembrie – adevaratul Halloween al romanilor: toti se deghizeaza in patrioti!

ma
28 Nov. 2015
#73936

Fiul: Mama, iubita mea spune ca iadul nu exista!
Mama: Ia-o de nevasta si am eu grija sa-si schimbe parerea!

ma
27 Nov. 2015
#73922

Romania e o tara de basm: aici preturile cresc intr-un an cat salariul in 7!
via Kiss FM FB

ma
25 Nov. 2015
#73910

-Buna, am 13 ani iar iubitul meu are 25. Ce cadou sa-i fac de ziua lui?
-Ultima editie din Codul Penal!

ma
25 Nov. 2015
#73906

Vine soţia acasă şi zice soţului:
– N-o să-ţi vină să crezi ce norocoasă sunt! Treceam ieri dimineaţă pe lângă coşurile de gunoi şi când văd deasupra o pereche de pantofi superbi, mărimea mea! Uite-i!
– Da?! Mamă, ce noroc!
Peste vreo trei zile soţia iar povesteşte:
– Deci aşa noroc nu se poate! Ieri intru în gangul de la magazin şi când mă uit pe un cuier, ce să vezi, o blană de nurcă nou-nouţă!
– Doamne, ce noroc pe tine! Mie nu-mi merge deloc, ieri când să mă culc, am găsit sub pernă o pereche de chiloţi – zic ce noroc, când colo nu erau mărimea mea!

ma
25 Nov. 2015
#73905

Status pe Facebook:
“Nu vreau sa spun ca sotul meu este plecat in delegatie si o sa fiu singura timp de o luna ca or sa vina violatorii pe Calea Victoriei, Bloc 7, Scara 2, Apartament 13 si eu las usa mereu deschisa si mai si dorm dezbracata si cu picioarele larg desfacute!”

ma
24 Nov. 2015
#73879

Orice femeie are ceva sexy: gura, sanii, picioarele, fundul, o prietena . . .

Close ×

mioritice.com folosește fișiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe site-ul nostru.

Înainte de a continua navigarea pe site-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege termenii de utilizare și politicile noastre.

Sunt de acord Nu sunt de acord
Cookie-urile de statistică îi ajută pe proprietarii unui site să înţeleagă modul în care vizitatorii interacţionează cu site-urile prin colectarea şi raportarea informaţiilor în mod anonim.
Cookie-urile de marketing sunt utilizate pentru a-i urmări pe utilizatori de la un site la altul. Intenţia este de a afişa anunţuri relevante şi antrenante pentru utilizatorii individuali, aşadar ele sunt foarte valoroase pentru agenţiile de puiblicitate şi părţile terţe care se ocupă de publicitate.
Obligatoriu - nu poate fi deselectat. Cookie-urile necesare ajută la a face un site utilizabil prin activarea funcţiilor de bază, precum navigarea în pagină şi accesul la zonele securizate de pe site. Site-ul nu poate funcţiona corespunzător fără aceste cookie-uri.