Șeful nu întârzie niciodată… este reținut.
Șeful nu citește ziarul… se informează.
Șeful nu greșește niciodată… de vină sunt cei care i-au furnizat informații eronate.
Șeful înțelege perfect totul… de vină ești tu că nu te exprimi cum trebuie.
Șeful nu doarme și nu se relaxează… se reîncarcă cu energie.
Nu știu de ce am impresia că ar putea fi înlocuit cu un PC, cred că ar fi mai ieftin.

Apropo de bancul promovat de Julian, vă pot spune din proprie experienţă că puteţi spune liniştiţi bancuri ardelenilor sâmbăta, că nu-i nicio şansă să râda duminică la biserică.
În cel mai bun caz, o să râdă luni după ora 13.00.

Studiu de caz asupra metodelor contraceptive:
Printre cei cu din alea obişnuite (calendar, pastilă etc.) apar doi parteneri cam ciudaţi, ea 1,90 m şi vreo 90 de kg, el 1,60, şi vreo 50 kg, care declară:
– Noi folosim metoda pupilei
– … Puteţi explica ?
– Sigur zice ea, ne vedeţi cum arătăm, aşa că, înţelegeţi, el trebuie să se urce pe un scăunel.
– Bun, şi?
– Aşa, eu ma uit drept în ochii lui, şi când vad că i se dilată pupilele, dau un şut la scăunel.

N-am înțeles niciodată de ce o femeie necăsătorită primește sfaturi de la altă femeie necăsătorită. E ca și cum Stevie Wonder ar lua lecții de condus mașina de la Ray Charles.

Amintiri din liceu:
La ora de fizică profesorul încearcă să demonstreze practic, că sunetul nu se propagă în vid. Ia aparatul de făcut vid, pune o sonerie înăuntru. învârte maneta de câteva ori, apoi porneşte soneria. Nimic… niciun sunet. Experiment reuşit.
Profesorul de biologie preia şi el ideea (din zbor) şi o adaptează: animalele nu pot trăi în vid.
Împrumută aparatul de la fizică, pune un şoricel înăuntru şi învârte maneta. Şi învârte… şi învârte (că uitase să închidă supapa cu pricina), şoricelul fiind tot mai vioi.
După vreo 10-15 minute, cu mâna obosită de învârtit, profesorul trage concluzia finală la modul “ştiinţific”:
– Naiba să-l ia, că nu-i bun şoricelul ăsta !

Cine știe că știe e înțelept, urmează-l,
Cine nu știe că știe e adormit, trezește-l,
Cine știe că nu știe e neinstruit, instruiește-l,
Cine nu știe că nu știe, e prost, ocolește-l.
[Rabelais]

Amintiri de prin şantiere:
– Dorele, ia ţeava aia de PVC şi du-o sus la băieţi s-o monteze.
Dorel (strigând de la distanţă):
– Şefuuuu… am căutat bine, nu e nicio ţeavă pe WC !

Îmi permit o mică continuare la Dicționarul eusiea:
Cerb: unul fericit că e ”încornorat”
Parastas: Onomastica decesului
Mire: Candidat pentru o seară la coroana de împărat bizantin
Absurd: Un soț care nu recunoaște că nevasta are dreptul să-l înșele
Avocat: Vorbă multă… bogăția omului
Fabulă: Poveste cu animale care care îi învață pe oameni să se comporte (în societate)
Decolteu: Aeroport destinat aterizării privirilor și decolării dorințelor
Adulter: Căsnicie cu tracțiune dublă
Șifonier: Spațiu locativ temporar pentru cei surprinși la nevestele altora
Nevasta: Persoană care te încântă o lună și te descântă toată viața
Bicorn: Bărbat însurat a doua oară
Gondolă: Birjă cu lopeți în loc de roți și cu calul tenor

O cunoștință voia să-și închirieze garsoniera și avea o dilemă la redactarea anunțului:
– Cum naiba să scriu că nu accept țigani fără să pară rasist?
– Scrie: ”… să aibă loc de muncă stabil”.

Când îmi vine cheful de muncă mă aşez într-un colţ şi aştept să-mi treacă, că doar n-o să ţină o veşnicie.

Cel ce mărşăluieşte în rând cu trupa, deja şi-a câştigat dispreţul meu. I s-a dat ditamai creierul din greşeală, măduva spinării i-ar fi fost de ajuns.
[Albert Einstein]

Cum se cheamă un câine fără picioare?
Nu se cheamă, că oricum nu poate veni.

Îmi place munca la nebunie.
Aş putea sta ore în şir să ma uit la oameni cum muncesc.

Întrebare de baraj la un concurs de management la care participă un inginer, un chelner și un contabil:
– Cât fac 2 + 2 ?
Inginerul: Întotdeauna 4
Chelnerul: Câteodată 3, câteodată 5, depinde de client
Contabilul: Cam cât ați vrea să facă?