Amintiri din liceu:
La ora de fizică profesorul încearcă să demonstreze practic, că sunetul nu se propagă în vid. Ia aparatul de făcut vid, pune o sonerie înăuntru. învârte maneta de câteva ori, apoi porneşte soneria. Nimic… niciun sunet. Experiment reuşit.
Profesorul de biologie preia şi el ideea (din zbor) şi o adaptează: animalele nu pot trăi în vid.
Împrumută aparatul de la fizică, pune un şoricel înăuntru şi învârte maneta. Şi învârte… şi învârte (că uitase să închidă supapa cu pricina), şoricelul fiind tot mai vioi.
După vreo 10-15 minute, cu mâna obosită de învârtit, profesorul trage concluzia finală la modul “ştiinţific”:
– Naiba să-l ia, că nu-i bun şoricelul ăsta !