Cum isi fac oltenii gardurile? -Pun cate un stalp si scriu ‘etc.’

Un ardelean și un lepros stau în închisoare. La un moment dat, leprosului ii cade o ureche… o ia și o aruncă pe geam. După un timp, leprosului îi cade nasul… îl ia și îl aruncă pe geam. După un timp, leprosului îi cade un deget… îl ia și îl aruncă pe geam… Ardeleanul nu mai suportă:
-No, după cum bag de samă, ‘mneata vrei sa evadezi!

Trei ardeleni alergau după un tren și la un moment dat doi dintre reușesc să se urce.În acest timp însă, cel rămas pe peron râdea ținându-se cu mâinile de burtă.Impiegatul, surprins , îl întreabă:
-Păi bine, bade, tocmai ce ai pierdut trenul, de ce râzi?
-Ioi, Doamne, eu trebuia să prind trenul ,ei doar trebuiau să mă aducă până aici!

Doi ardeleni discuta:
– No, tu Gyo oi auzit ca ti-oi luat masina?
– Da, mi-oi luat.
– Si ce culoare ii?
– Ma, oi vazut tu cum rasare soarele dimineata, asa fain?
– Da, oi vazut.
– Ma si oi vazut culoarea aia asa faina?
– Da, oi vazut.
– No asa-i ….. numai cai verde.

Municipii/Judete/Localitati romanesti, traduse CORECT in engleza:
Bucuresti- Happyyouare
Bacau- Ferryaw
Oradea- Ahour
Ploiesti- Rainsyouare
Botosani- Muzzlearchangelos
Galati- Galakeep
Hunedoara- Hunishurt
Ialomita- Takelomita
Calarasi- Rideaces
Iasi- Takeand
Mehedinti- Meheteeth
Satu Mare- The Great Village
Suceava- Follywill
Tulcea- Tullethe
Vaslui- Vesselof
Constanta- Consquare

…Doi olteni,intra in tr-un bar sa bea cate un lichior,,mocca”.
Se aseaza la masa si comanda:
-Doua moace!!!
-Chelnerul-v-am vazut!

Un român şi un japonez in avion, unul lângă celalalt, încep o discuţie amicală.
R: Cum se face ca voi, japonezii, aveţi o ţară aşa dezvoltată economic?
J: Păi … uite, noi săptămânal lucrăm două zile pentru noi, două zile pentru Împărat şi două zile pentru Japonia!
Dupa o scurtă perioadă de gândire …
R: Păi, dacă mă gândesc bine, cam aşa facem şi noi!
J: Cum adică?
R: Păi două zile lucrăm pentru noi, Împărat nu avem şi de Japonia nu ne interesează!

Olteanul merge la casa de bilete:
– Vreau un bilet!
– Unde?
– Aici, în palmă!
– Dar unde vreţi să mergeţi?
– La cumnatu’meu.
– Bine, bine, dar unde stă cumnatul dv.?
– Lîngă nişte prieteni!
– Dar în care sat?
– În Scorniceşti.
– Ia biletu’.
Olteanul iese pe peron şi vede că trenul tocmai a ieşit din gară. Se mai uită o dată la tren, după care se uită la bilet şi spune rîzînd: :))
– Tu poţi să pleci, biletu’-i la mine.

Am facut liceul in Uzina II in Brasov. Dl. Vasile Macovei, cel mai stimat si apreciat profesor din scoala, avea un stil aparte, prin care te facea fie sa il super simpatizezi, fie sa nu. Nu cred ca ar fi existat alta alternativa. In clasa a 12-a a fost promovat ca director.

Faceam fizica cu dansul. La una dintre ore, se uita la un coleg care purta cercel. Se uita atent, oarecum insistent, incearca sa spuna ceva, ezita… apoi intr-un final i se adreseaza:
– Comane, cercelu’ ala al tau spune multe…
– Ce spune, dom’ profesor?
– …creier mic.
– Cum de stiti asta, dom’ profesor?

Si oarecum ne asteptam sa ii dea un raspuns serios, sau sa deschida o dezbatere. Dar in schimb, zambind in barba, abia stapanindu-se sa nu pufneasca in ras, ii raspunde linistit:
– Pai am purtat si io vreo doi ani…

____________

Alta, si mai tare decat cea anterioara! De data asta protagonistii din “perla” sunt moldovenii. Intr-o atmosfera fff relaxata si funny, profu’ ne facea o descriere detaliata despre cat de lenesi sunt ei, despre cat de alcoolisti si inceti la minte sunt + pacostea Romaniei, etc etc. Acestui discurs i-a urmat desigur intrebarea fireasca:

– Cum de stiti asta, dom’ profesor?
Si raspunsul – care efectiv ne-a dat pe spate pe toti din clasa – nu a intarziat sa apara:
– …pai sunt din Vaslui!

Imagineaza-ti rasete pe urma! Ani de liceu, vai, ce mi-i dor!!

Vine un timp nasol, cu friguri foarte mari; la un moment dat Stefanuc ii zice la consoarta lui:
– Auzi fa, Anuta, iete e frig, ce zisi, bagam porcu in casa?
Anuta ii raspunde:
– Da ma, Stefanuc ma, da’ pute…
Stefanuc:
– Las` ca s-o obisnui el cu mirosu’ !

Doi manageri romani vorbesc despre criza economica. Unul il intreaba pe celalalt:
– Auzi tu iti platesti angajatii? Al doilea spune:
– Nu! Tu ii platesti?
– Nu, nici eu.
– Si vin la munca si ai tai, nu?
– Da vin si ai mei.
– Stii ceva? In cazul asta ar trebui sa le cerem o taxa de intrare in firma.

Ştii bancul cu T1 (te unu) la olteni?Ţi-l spun acum:
Două studente discutau în faţa universităţii despre teză.Una o întreabă pe cealaltă:
-La tine cât fu te unu?

Fiecare viseaza sa realizeze ceva unic, prin care sa se evidentieze in fata celorlalti. Iar in literatura fiecare viseaza sa abordeze un subiect exceptional, la care nu s-a mai gândit nimeni pâna atunci si prin care sa ii uimeasca pe toti. Nu stiu daca subiectul ales acum de mine e exceptional, insa aproape cert … e unic. Am citit rânduri despre Paris, Londra, Roma, Bucuresti, Craiova, Constanta, insa nu am intâlnit pâna acum rânduri despre Caracal.

In schimb, in România acest oras are un renume deosebit. Este supranumit “Orasul-minune” sau “Orasul celor 7 minuni”, pentru ca aici se spune ca s-a rasturnat carul cu prosti, cauza din care aici se intâmpla tot felul de minuni.

Prima “minune” este aceea cu macaraua. Se spune ca in Caracal s-a construit un bloc in forma de dreptunghi. S-a construit prima latura, apoi a doua, a treia, in fine, a patra, pentru ca atunci când lucratorii au vrut sa isi ia utilajele si sa plece, au constatat ca macaraua era inchisa intre cele 4 laturi ale blocului si nu mai putea fi scoasa de acolo!

A doua “minune” consta in ridicarea unei statui. Nu o imitatie a Colosului din Rhodos, ci o statuie cu un soldat cu pusca in mâna plecând la atac. Dupa ridicarea statuii, s-a construit si Casa Armatei, dupa care s-a constatat ca soldatul avea pusca indreptata exact catre Casa Armatei.

Statuia poate fi admirata si astazi in parcul central al orasului, insa i-a fost schimbata directia si nu mai este indreptata catre Casa Armatei.

A treia “minune” are ca subiect o capra. Se spune ca un om care avea o capra de funie a avut niste necesitati fiziologice. Cum nu putea sa se duca in tufis având capra dupa el, omul a legat-o pe aceasta de un lemn, apoi s-a dus intre ierburi sa-si faca nevoile. Când s-a intors, a gasit capra spânzurata. Omul legase capra de o bariera lasata pentru venirea unui tren, trenul a trecut, bariera s-a ridicat si a spânzurat capra.

A patra “minune” spune ca biletul de autobuz din gara si pâna in centrul orasului era 1,25 lei, iar cel din centrul orasului pâna in gara 1,50 lei.

A cincea afirma ca s-a furat poarta de la sectia de politie, incununata de a 6-a, care spune ca la un moment dat a luat foc chiar unitatea de pompieri.

In fine, a 7-a “minune” spune ca in Caracal era un singur liceu, care se numea “Liceul nr.2”.

Iar a 8-a – caci cele 7 minuni din Caracal sunt mai multe de 7 – s-a petrecut in timpul cutremurului din 1977. Cica era un atelier care avea scris deasupra cu litere separate “Reparatii radio-televizoare”. Dupa cutremurul din ’77, litera “r” de la “radio” ar fi cazut si a ramas “Reparatii adio televizoare”!

Mai sunt a 9-a si a 10-a “minune”, cele care pretind inchisoarea pe strada Libertatii si cimitirul pe strada Invierii.

Nu se stie cât de veridice sunt cele 7 minuni, insa … caracalenii spun ca prostii s-au raspândit in toata lumea. Ce vreau insa eu sa adaug orasului Caracal sunt … alte 4 minuni pe care le-am trait personal.

Prima oara când am venit eu in Caracal a fost numai pentru a schimba trenul cu un autobuz catre un sat invecinat. Am ajuns la autogara, ne-am urcat in autobuz (mai eram cu cineva (de prin partea locului)), iar la un moment dat, tot asteptând sa plece autobuzul, am vazut pe fereastra un magazin de pufuleti. M-am dus la sofer si l-am rugat sa mai astepte jumatate de minut – oricum nu parea prea grabit – sa imi cumpar si eu o punga de pufuleti. Am cumparat-o, i-am facut semn soferului ca m-am urcat iar in autobuz si ca putea sa plece si m-am asezat iar pe scaun. Autobuzului, insa, nu prea parea sa se gândeasca la plecare, asa ca cineva i-a strigat soferului “Hai, mai, nea Caisa, nu mai plecam odata ?”, la care soferul s-a intors si a raspuns “Mai asteptati o clipa ca astept sa se intoarca un baiat care a coborât putin sa cumpere pufuleti!”.

Alta “minune”, din punctul meu de vedere, a fost ca unei lucratoare i s-a taiat 30.000 de lei din salariu pentru ca … venise Papa in vizita in Romania!

Iar mama ei, femeie de servici la o scoala generala din localitate (scoala numarul … 1), a fost data afara pe motiv ca … facea vraji!

In fine, ultima minune traita personal – ultima probabil pâna ma duc iar in Caracal – a fost anuntul unui circ – venit in trecere, imi replica orasul – anunt care suna cam asa: “Spectacol extraordinar de la ora 19 … In deschidere, la matineu, de la ora 17 …”!

Acest ultim anunt m-a facut sa ma gândesc ca are orasul renumele cu rasturnatul, dar si localnicii au dreptate ca prostii s-au raspândit in toata lumea.

Am vazut de curând o reclama a unui post de televiziune (care se mai pretinde si national – se pretinde; nu e vorba de TVR), reclama care suna cam asa: “Nu stiau incotro se indreapta! Nu stiau ce au de facut! Dar totul mergea perfect!”

Apoi o stire intr-un ziar: “Stirea zilei / In “Romania Libera” de azi, 6.07.2000, a aparut ceea ce s-ar putea numi usor stirea anului: Spitalul Judetean Bacau are caldura non-stop!!! Daca inca nu va vine sa credeti – in conditiile in care, pe aceeasi pagina RL anunta “Record absolut de temperatura in Bucuresti” si, in general, temperaturi extrem de ridicate in intreaga tara (deci si in Bacau :-)) – ziarul mai precizeaza: “De trei zile, pacientii SJ Bacau sunt sufocati de caldura emanata de caloriferele institutiei. Temperatura ajunge astfel si pana la 50grd Celsius, in timp ce afara este mai ‘racoare’ cu vreo 10 grade C.””

Si, in final – in final acum, pentru ca nu pot fi culese intr-un singur loc toate tâmpeniile petrecute in lume: In Bucuresti, pe bd.Armata Poporului (actualul Iuliu Maniu) mergeau tramvaie. La un moment dat, s-a hotarât sa se scoata din circulatie liniile respective. Zis si facut! Si s-au scos liniile (cu totul – sine, traverse etc.), pentru ca ulterior sa se constate ca fusesera uitate in depoul Militari niste vagoane (!!!) ceea ce a necesitat montarea din nou a liniilor de-abia scoase!
Dupa care au fost scoase din nou, evident!

Acest articol nu este o ironie la adresa locuitorilor orasului Caracal, ci o contabilizare in spirit de gluma a “celor 7 minuni din Caracal”, care circula in Romania (si nu numai) indiferent daca unora le place sau nu.

Am vazut ca mai este pus dar nu atat de detaliat nu va place votati cu minus si il sterg

Copy/Paste da merita:))
Ion creste intr-un oras mic si-apoi se muta la Bucuresti pentru a urma facultatea de drept. Decide sa se mute inapoi in orasul natal si sa isi deschida propriul birou de avocatura, insa afacerile ii mergcam greu la inceput. Intr-o zi, vede un om apropiindu-se de usa biroului. Fiind primul sau client doreste sa ii faca impresie buna.
Cand acesta ajunge la usa, Ion ridica rapid receptorul telefonului si incepe, facandu-i semn cu mana sa intre:
− Nu. In nici un caz. Spune-le idiotilor ca nu ma voi opri pana nu primesc un miliard despagubire. Da. La tribunal am sedinta maine.
Spune-i procurorului general ca am timp sa ma intalnesc cu el numai saptamana viitoare candva.
Si continua asa pentru vreo cinci minute. Omul asteapta cu rabdare pana Ion termina. Acesta pune jos receptorul si se intoarce catre noul venit.
Imi pare rau ca v-am facut sa asteptati. Sunt foarte ocupat. Cu ce va pot ajuta?
Omul raspunde:
− Sunt de la Romtelecom. Am venit sa va instalez telefonul..

Ce frumos:

La inceput femeia e ca si Real (”Fara egal”).

Dupa un timp, femeia e ca si Cora (”Stii de ce revii”).

Apoi e ca si Kaufland (”Nu gasesti alta mai ieftina”).

In cele din urma femeia ajunge ca si Carrefour (”Daca gasesti alta mai ieftina, iti returnam de 10 ori diferenta”)!