– Aş dori, tăticule, să ajut un om în vîrstă. Îmi dai nişte bani, măcar trei-patru mii de lei?
– Da, băiatule, bravo, e un gest foarte frumos. Uite, ia zece mii de lei. Unde e omul acela sărman?
– Pe trotuar, la colţ. Vinde îngheţată.

– De ce mănînci cireşele atît de repede? Ai uitat că ai şi o surioară?
– N-am uitat. De ce crezi că mă grăbesc, mămico?

– Mămico, mai vreau o napolitană!
– Taci din gură şi închide ochii imediat! Ai mîncat cinci azi. Fă nani, mîine mergi la grădiniţă.
– Doar una, mami, te rog!
– Imediat să adormi. Dacă mai scoţi o vorbă, vin şi te urechesc!
– Şi cînd vii să mă urecheşti mi-aduci o napolitană?

– Mamă, azi l-am oprit pe Georgescu să-i facă o farsă domnului profesor.
– Frumos din partea ta. Cum a fost?
– Să vezi: Georgescu a pus pe scaunul de la catedră o pioneză. Cînd domnul profesor era cîte pe ce s-o atingă, i-am tras repede scaunul.

Bulă şi cu Ştrulă înjurau foarte des. Odată, mama lor se hotărăşte să le cumpere bicicletă la amîndoi dacă nu înjură măcar 1 zi. Trece dimineaţa, trece amiaza, seara Bulă lasă geamul deschis şi apare un moş, la care Bulă spune:
– Ba pulă, ce cauţi la geam?
Şi Ştrulă fericit că Bulă a înjurat şi nu va mai avea bicicletă şi va trebui să se roage la el ca să i-o dea spune:
– Aha, o să-ţi mai cumpere mama o pulă bicicletă.

La şcoală, învăţătoarea le cere copiilor să-şi invite la şcoala bunicii şi străbunicii, dacă aceştia au fost martori la Răscoala din 1907. A doua zi, la ora de istorie apare Bulă cu bunicu-său:
– Povesteşte-ne, bace Bulă, cum o fost atuncea, zice învăţătoarea.
– Păi, fata mea. eu pe atuncea eram în putere… şedeam eu pe-acasă cu lucrul cînd numai ce vine vecinul Petre în fugă: mă Bulă, ia repede o sapă, un topor, ce ai, şi vino repede că-i ţara în primejdie. Luat-am eu securea din şură şi haida cu vecinul în centrul satului… Colo satu’n păr… Da’ nu zici c-or venit alţii mai tari ca noi, ne bătură bine şi ne băgară în dube…
– Bace Bulă, zice învăţătoarea, ceva nu se potriveşte. Pe-atuncea nu erau dube… ‘mnetale precis nu-ţi aminteşti de ce trebuie. Ia mai gîndeşte-te o ţîră.
– Fata mea, zice Bulă seniorul, cred că ai dreptate… amu’ îmi amintesc cum o fost… şedeam eu cu vecinu’ Petre în crîşmă, la un ţoi de ţuică, şi numa’ ce vine la noi cîrciumaru’ şi ne zice:
– Mă Petre, mă Bulă, mereţi repede pe la casele voastre şi luaţi-vă ori coasa ori furca, ce-ţi avea, şi mergeţi la adunare că-i bai de ţară!
Merserăm noi pe-acasă, luarăm furcile şi haida în centru’ satului… Colo tăt satu’ cu căţel şi purcel… Da’ nu zici că veniră alţii mai buni ca noi, ne bătură bine şi ne suiră în dube…
– Bace Bulă, iară nu-i bine. ‘mnetale le cam încurci şi nu-ţi mai aminteşti corect tot ce-a fost, zice învăţătoarea.
– Iertaşi-l, zice Bulă jr., tovarăşa învăţătoare pe bunicu’, că el întotdeauna încurcă răscoala cu cooperativizarea…

Bulă avea probleme cu potenţa. Merge la doctor, iar acesta îi zice:
– Îţi dau praful acesta, pe care trebuie să-l pui în mîncare şi erecţia va veni imediat.
Bucuros, în drum spre casă, pentru a face o bucurie soţiei sale, Bulă intră într-un restaurant şi comandă o porţie de mici şi spune bucătarului să pună praful în ei. După o oră de aşteptare, Bulă, revoltat, îl întreabă pe ospătar:
– Ce se mai aude cu micii ăia, dom’le?
– Domnule, bucătaru-i disperat: cum aşează micii pe grătar, ei se ridică în picioare.

Bulă la cabinetul medical al regimentului:
– Dom’ doctor, mă simt foarte rău!
– Unde vă simţiţi rău?
– Să trăiţi, aici, în armată!

– Mama, dă-mi o bomboană – spune Bulă.
– Bulă, înainte de masă nu îţi dau nici o bomboană!
– Dacă nu îmi dai, o să-i arăt cîinelui unde ai ascuns cîrnaţii

– Ştrulă! Sora mea vede şi în întuneric!
– Cum aşa, Bulă?
– Păi stăteam ieri în cameră, era întuneric, şi ea a spus către logodnicul ei: “Iar nu te-ai bărbierit?”

Bulă (mic) cu ta-su la piscină. Merg ei pe marginea piscinei şi Bulă alunecă pe faianţa udă. În ultima clipă, se apucă de puţa lu’ ta-su şi se salvează. La care ta-su se uită în jos şi îi zice cu dispreţ:
– Vezi, bă, dacă erai cu mă-ta îţi spărgeai capu’!

Proaspăt căsătorit, Bulă este recrutat şi e repartizat la vînătorii de munte. După 5-6 luni de instrucţie fără nici o permisie, în plină iarnă, unitatea porneşte într-o aplicaţie pe munte, chiar pe lîngă comuna unde Bulă îşi lăsase nevasta. Omenos, comandantul îi acordă o permisie de o noapte. Fericit, Bulă îşi pune schiurile şi realmente zboară spre mult dorita-i soţie. A doua zi, seara, in dormitor, Bulă organizează un concurs-ghicitoare:
– Cine-mi spune care sînt primele trei lucruri pe care le-am făcut cînd am ajuns acasă?
– În primul rînd, ţi-ai salutat familia, opinează cineva.
– Greşit! În primul rînd m-am culcat cu nevastă-mea! Al doilea?
– Ţi-ai salutat familia!
– Greşit! M-am culcat a doua oară cu nevastă-mea! Şi al treilea?
– Te-ai culcat a treia oară cu nevastă-ta!
– Nu, nici chiar aşa, spune Bulă. În al treilea rînd… mi-am scos schiurile din picioare!

Întors din luna de miere, Bulă are un necaz: tînăra lui soţioară se simte rău. După un minuţios consult, medicul diagnostichează:
– Domnule Bulă, soţia dv. e atinsă la plămîni…
– Mă flataţi, domnule doctor! răspunse mîndru Bulă.

Începe şcoala şi învăţătoarea verifică dacă elevii ştiu să numere pînă la 15, cînd ajunge la Bulă, acesta se ridică şi spune:
– Păi…1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, as, valet, damă, popă, joker…

– Tată, tu mi-ai povestit că odată te-au dat afară de la şcoală?
– Da, Bulă. Dar de ce mă întrebi?
– Pentru că istoria se repetă…