– Te rog sa iesi imediat afara din casa mea! am strigat la soacra-mea, dupa o cearta zdravana.
– Dar pentru ce? riposta ea.
– Pentru totdeauna!
– De cand m-am insurat,soacra-mea vine si de 3,4 ori pe luna , pe capul nostru!….se plange Gigel catre Ionel, bunul sau prieten.
– Norocosule!!! La mine a venit o singura data de cand m-am insurat! spuse mahnit Ionel.
– ?!? …Pai, norocos esti tu mai Ionele!!!
– Eah….norocos pe dracu’! Pai , de atunci nici n-a mai plecat!!!
Intrebarea naivului:
– Oare ce e raul cel mai rau pe lume? Soacra sau ANAF?
– Sincere condoleante pentru moartea soacrei! Cand va fi ceremonia cu urna funerara?
– Noi nu am pus cenusa in urna, ci intr-o clepsidra!
– Cum asa?
– Pai asa zicea ea intotdeauna, ca nu ii place sa stea locului.
Un ginere ii face complimente soacrei:
– Esti o comoara!
-Vai, iti multumesc, zise ea rusinandu-se.
-Dar orice comoara trebuie ingropata.
Doi prieteni.
– In spatele soacrei mele, multi pot sa se ascunda…
– E vrednica femeia?
– Nu, e grasa.
Un tanar ajunge emotionat acasa si o anunta pe maica-sa ca e indragostit si ca se insoara dar ca sa fie prezentarile mai emotive aduce acasa trei fete foarte frumoase si ii zice maicasi sa ghiceasca care e aleasa inimi.
Dupa cateva minute la o cafeluta mama zice:
– Aleasa ta este fata asta din mijloc.
La care fiul surprins intreba:
– Cum de ai ghicit?
Mama raspunde:
– Pai de asta nu-mi place!
– Numele dumneavoastra?
– Adam.
– Numele sotiei?
– Eva.
– Incredibila coincidenta! Prin intamplare, e si un sarpe aici?!
– Sigur ca da… mama soacra, te cauta cineva!
Soacra vecinului lui Bula s-a spanzurat de un pom din gradina. A doua zi, Bula se duce la vecin si ii spune:
– Vecine, sa-mi dai si mie un altoi din pomul tau sa altoiesc si eu unul in livada mea, poate ma aleg si eu cu o craca norocoasa!
-De cind a venit mama la noi,n-ai baut o picatura de alcool.
-Asta ar mai lipsi! S-o vad in dublu exemplar…
Ieri i-am luat tensiunea lui soacra-mea.
Si inapoi nu i-am mai dat-o.
Se intalneste Bula cu un prieten. Bula il intreaba:
– Ce faci maine?
– Pai merg cu fiul meu sa lansam un zmeu. Dar tu?
– Ceva asemanator. Facem o excursie la munte cu soacra-mea…
Doi speologi stau la lumina focului de tabara:
-Ce roca interesanta aveti in rucsac!
-Ah asta? E prajitura de la soacra-mea
– Tată, aşa-i că vrăjitoarele există doar în poveşti?
Tatal, ridicând o privire către soacră:
– Când eram mic, tot aşa credeam.
Cand n-are ce face (adica mai tot timpul), soacra-mea iese pe ulita, se-aseaza pe-o banca cu alte babe din sat si incepe sa barfeasca pe toata lumea (inclusiv pe mine, bineinteles). Poate de aceea i se si spune “Radio baba”. Vazand ca e asa pasionata de tehnica, am prins-o intr-o zi, am urcat-o in varful casei, i-am pus o furca in mana si am ancorat-o bine de maini si de picioare, ca sa nu cada cand o veni furtuna si o bate vantul.
Acuma, pe langa functia de antena, o va putea indeplini si pe cea de paratrasnet.