– Ce să fac că să par mai slabuta?
– Întuneric, draga mea.

Daca sotul de prinde in dulap, tine-te bine de bara de haine si zi, cu hotarare: nu vreau sa ies pana la statia urmatoare!

in luna de miere indragostitii faceau dragoste de zor…la un momendat cand EL era peste Ea il tot pipaia pe cap.
El: ce tot faci?
Ea: iti caut coarnele pt ca faci dragoste ca un diavol 🙂
Dupa jumatate de ora Ea era peste si atunci El incepe sa o pipaie pe cap.
Ea zambind il intreaba: Ce faci?
El: Iti caut coarnele….
Ea: De ce? fac dragoste ca o diavolitza?
El: Nu!!! Esti grea ca o vaca :)))

Astazi m-am certat cu nevasta-mea. S-a suparat ca am facut-o ‘vaca’. Am regretat apoi si i-am cerut scuze, sarutand-o tandru pe gat.
“Nesimtitule”, imi zise, “lasa-ma-n pace!”…si tocmai cand deschise usa sa iese, se intalneste cu prietena ei Elena, care o intreaba, mirata: “Ce s-a intamplat draga?”
“- Tampitu’ asta de barbata-miu m-a facut ‘vaca’, iti vine sa crezi?!”
“- Ei, lasa, iarta-l si tu…Dar acum unde te grabesti asa sa pleci?” zise Elena…

“…La pascut!” ii raspund eu.

Azi, in timp ce vroiam sa trag azi lumina in pod, am alunecat pe-o grinda si am cazut prin tavan direct in dormitor.
Prietena mea s-a speriat de moarte…

Nici nu ma mira faptul, deoarece ea m-a dat afara din casa inca de anu’ trecut.

‎-iubitule ma vei iubi cand voi fi batrana si urata?
-draga, te iubesc.

Aud în spatele meu o maşină de poliţie, mă uit, îmi face semn să trag pe dreapta, opresc şi poliţistul îmi zice:
– Ştii că ai pierdut-o pe soţia ta cu câţiva km în urmă ?
– Slavă cerului, îi zic poliţistului, credeam că am rămas surd !

Buna… am o intrebare…cat de sigure sunt anticonceptionalele…. le-am luat in fiecre zi, poate o zi am uitat dar in ziua aia nu m-am culcat cu prietena mea… tin sa mentionez ca de o luna nu ia venit ciclul…

Nevasta si soacra in aceeasi casa: doua sabii intr-o teaca!

Se întâlnesc doi vechi prieteni:
– Ce mai face papagalul tău?
– Din păcate a murit…
– De ce? Era bolnav?
– Nu, a murit de ciudă, de când m-am însurat el nu a mai scos o vorbă în casă, nu reuşea să o depăşească pe nevastă-mea!

Soţul se întoarce dintr-o călătorie, deschide uşa la dormitor, iar acolo prietenul lui şi soţia fac dragoste. Soţul scoate arma și își împușcă prietenul. Soţia se ridică obosită, graţios se apropie de oglindă, ia rujul, se rujează și cu un oftat uşor spune:
– Cu așa o atitudine îți vei pierde toți prietenii…

De Valentine’s day, un tânăr hotărăşte să – şi ducă soţia la munte. Cum aceştia nu aveau autoturism, au decis să plece cu trenul. În compertiment toate locurile ocupate.
Tânăra soţie, pentru a fi alintată, simulează o durere la ureche….
Imediat soţul sărută locul cu pricina şi întreabă :
– te mai doare puişor ?!!…
Răspunsul, nu întârzie să apară :
– mi – a trecut pe loc dragul meu !
Peste alte câteva minute, tânăra iar simulează o durere la „guriţă”. După sărutul de rigoare, întrebarea :
– te mai doare puişor ?!!…
Acelaşi răspuns :
– mi – a trecut pe loc dragul meu !

Un domn, mai în vârstă, din compartiment, curios, se adresează
soţului :
– Ascultă dragul meu, de hemoroizi nu vindeci ?!!!!!

Mișu St. Popescu vrea să divorțeze.
Lung prilej de vorbe și de ipoteze !

Unii spun că Mișu singur e de vină,
Că la ei în casă n-a fost zi senină.
Că nu poate nimeni să-i mai intre-n voie
Și-a avut norocul de-a găsit pe Zoe,
Care-i rabdă toate de când l-a luat.
Că desigur alta nu l-ar fi răbdat
Nici măcar o lună, însă biata fată
Este bunătatea personificată !
Că-nainte Zoe până nu-l luase
A respins partide mult mai serioase:
Jorj Athanasiu, cînd era flăcău…
Goldman de la Credit… Guță Popândău,
Angrosist de vinuri, — o partidă rară
Și cu care Mișu nici nu se compară —
Toți cu situații și destul de “bine”,
Refuzați de dânsa, ca să ia… pe cine !
Că săraca Zoe când l-a cunoscut
Era fără slujbă și dator vândut.
Că de-atunci încoace ea zadarnic speră,
Că el n-are-n casă nici o manieră,
Nu respectă seara orele de masă,
Rareori cu leafa nimerește-acasă,
Frecventează cele mai de jos localuri
Și se ține noaptea numai de scandaluri…
Dar mai e un lucru mai fenomenal:
Mișu St. Popescu este imoral !
Parcă ea nu știe că, de-acum un an,
Dumnealui se ține cu madam Vârlan?
O caricatură… un chibrit… o aia
Cu piciorul mare și c-un păr cât claia,
O mahalagioaică… Afectată… rea, —
De se miră lumea: ce-a găsit la ea?

Alții spun că totuși nu-i de vină el,
Că din contra, Mișu e un soț model,
Însă ea, Popeasca, este o ingrată.
C-ar fi stat și-acuma tot nemăritată,
Dacă din păcate nu s-ar fi găsit
Un neghiob ca Mișu, un îmbrobodit…
C-a luat-o tocmai de pe la Vaslui
Unde se dusese la un văr de-al lui
Care-avea la dânșii casă cu chirie.
Că vorbeau adesea la bucătărie,
Mai cu seamă ziua când trecea la masă.
Că duduca Zoe scutura prin casă
Și — nu zice nimeni că era bigotă —
Însă franțuzește nu știa o iotă !
Că găsind odată niște cărți franceze,
A rugat pe Mișu “s-o inițieze”…
(Promitea fetița !) Tot așa mereu,
Azi o sărutare, mâine… mai știu eu?
Ba cu franțuzeasca, ba cu scuturatul,
Până când la urmă a-ncurcat băiatul !…
Toate astea însă la un loc denotă
C-a luat-o goală, fără nici o dotă.
Trei perechi de case? Știe Dumnezeu…
Trei perechi de mofturi ! — N-o spun numai eu.

Întrebați pe Lambru, pe madam Palade
(O persoană-n vârstă, foarte cumsecade)
Și pe toată lumea care-o cunoștea,
C-a luat-o numai cu ce-a fost pe ea…
El putea desigur altfel să se-nsoare, —
Dar în loc să-i fie recunoscătoare,
Să-l respecte-n casă și să-l menajeze,
Dumneaei, din contra, ține să dicteze !
Mișu nu e liber nici măcar un pas,
Toată lumea vede că l-a dus de nas.
Dar în schimb, firește, ea, de la-nceput
Fără nici o jenă a făcut ce-a vrut.
Seara, când o cauți, pleacă la cucoane,
Ziua se ocupă numai cu romane,
Iar bucătăreasa (c-au schimbat femeia)
Are tot pe mână, până când și cheia
De la magazie și de la dulap, —
Care va să zică și-a făcut de cap.

Alții spun că Zoe, la madam Lipan,
A-ntâlnit pe unu, Iorgu Damian, —
Flutur de saloane, mare pușlama.
Că-ntre ei desigur exista ceva,
Fi’ndcă ea-ntr-o clipă de sinceritate
A scăpat o vorbă la madam Stamate:
“Ah, ma chere, ce nobil și distins băiet !…”
Iar madam Stamate n-a ținut secret,
Și-i destul să afle câteva persoane…
Tot atunci, se vede, una din cocoane
I-a făcut pesemne lui o anonimă
Unde iscălise doar atât: „Cu stimă…”
Și-i scria acolo — spun din auzite —
Că „madam Popescu prea se compromite…”
Dar el n-a citit-o, nefiind francată.
Și-a trecut și asta.
În sfârșit, odată
Trebuind să plece Mișu la Vaslui
Pentru niște case, — un amic de-al lui,
Unul de la Bancă, l-a pornit cu sila
Să ia trenul numai până la Chitila
Și să stea acolo tocmai timpul strict,
Ca să-i poată prinde în flagrant delict…
Că venind Popescu și văzând lumină,
A intrat în curte tocmai prin grădină
Și bătând la ușa care dă-n salon,
Cineva din casă i-a strigat: “Pardon !”

Zoe sta de vorbă, nici nu s-aștepta
(Că era devreme… zece și ceva)
Și crezând că-i mâța sau vrun alt ecou,
Când văzu că-i Mișu, a rămas tablou,
El păru deodată foarte încântat.
— Mă iertați — le zise — că v-am deranjat !…

Puse-apoi paltonul peste geamantan
Și venind cu-ncetul către Damian
Care sta să plece, zise: — “Bună seara.
(Damian atuncea s-a făcut ca ceara.)
Nu mai stați de vorbă? Poate că ți-e somn…
Te grăbești prea tare, mult stimate domn !”
Și zicând acestea cu o voce calmă,
Vru să-l ia de guler și să-i dea o palmă.
— “Domnule Popescu… nene ! stai un pic…
Pe parola noastră că n-a fost nimic !…
Damian, săracul, nu știa ce zice, —
Dar găsind la urmă un moment propice,
Când văzu că treaba tot mai rău se-ncurcă,
A fugit…
Iar soții se certară furcă.
Ea-l lua cu bine, nu-l scotea din “dragă”,
Socotind că astfel va putea s-o dreagă,
Dar la urma urmei, ca să-l deie gata,
A-nceput să facă, ea, pe supărata.
Că odinioară l-a iubit un pic,
Dar nu-l cunoscuse chiar așa mojic…
Și-ntorcând o clipă capul îndărăt,
I-a strigat din ușă: — “Te-ai prostit di tăt !…”

Toate astea însă n-au nici un temei,
Că nu știe nimeni ce-a fost între ei.
Vineri toată lumea a putut să-i vadă
Amândoi alături, braț la braț, pe stradă…
Ei, și știți, aseară, după ce-a stat ploaia,
Ce-a aflat Tănțica de la Procopoaia
Când s-a dus să-i ceară un model de șorț?…
Că madam Popescu nu mai dă divorț.

(G.Topirceanu – In jurul unui divort)

Doi tineri fac dragoste pe o masa, intr-un restaurant:
-Sa nu intre cineva!spuse ea.
-Tu chiar nu simti ca a intrat, iubito?

Doi indivizi se intalnira pe malul marii. Unul dintre ei era foarte abatut. Celalalt il intreba:
– Mai Popescule, de ce esti atat de ingandurat ?
– Uite, aici s-a inecat fosta mea sotie !
– Ei, da’ asta a fost demult…Intre timp, te-ai insurat din nou, ai o noua nevasta, frumusica…
– Da, dar nici de-al dracului nu vrea sa faca baie in mare!!!