Nevasta omului-păianjen a spus că de fiecare dată când soţul ei se suie pe o clădire, ea se teme să nu ajungă văduvă neagră.

Facebook e ca o inchisoare.

Stai degeaba,iti pierzi timpul,ai un profil si o poza,scrii pe pereti….

Si esti ciupit de persoane necunoscute!

A fost odată un Senior care hotărâse să facă o excursie prin Europa.
Ajungând în Marea Britanie, din aeroport a cumpărat un ghid de călătorie ce cuprindea castelele ce pot fi vizitate în M. Britanie, în el fiind menționate zilele și orele de vizită, uneori acestea fiind foarte limitate. Pe una dintre paginile ghidului, Seniorul a văzut o ofertă specială “Castelul Vieții Tale.” Din fotografiile prezentate, castelul nu este mai bun sau mai rău ca altele… Ghidul mai indica că, din motive care vor fi anunțate mai târziu, pentru vizitarea castelului nu se percepe taxa la intrare, ci la ieșire, iar coordonarea zilei și orei vizitei, urmează a se face individual, la numărul de telefon indicat.
Intrigat de oferta neobișnuită, domnul de cum ajunge la hotel, formează numărul de telefon și se înțelege cu proprietarul despre data călătoriei.

Totul în lume decurge după anumite legi, era inscripționat la intrarea în castel, iar la ușă domnul a fost întâmpinat cu foarte multă amabilitate către un om îmbrăcat într-o fusta tipic scoțiană, în carouri.

– Ceilalți vizitatori au intrat deja? – se interesează turistul.

– Ceilalți vizitatori??? – se miră omul. Nu, numai e nimeni, vizitele în Castelul nostru se efectuează individual și nici serviciile unui ghid nu oferim.

Nespunând nimic cu referire la programul de lucru, el a început ai povesti turistului istoria castelului și a făcut o trecere în revistă a tuturor lucrurilor notabile ce pot fi admirate acolo: tablourile de pe pereți, sala cu modele de armuri de lângă intrare, armele militare din cameră sub scări, catacombele și camera de tortură din temniță. Când a terminat povestirea, el i-a înmânat vizitatorilor o lingură și a cerut ca pe parcursul întregii călătorii să țină lingura cu partea concavă în sus.

– Și asta de ce? – a întrebat el nedumerit.

– Astea sunt regulile noastre. Noi nu percepem o taxă de intrare, iar costul excursiei îl stabilim în felul următor: fiecărui vizitator îi dăm o lingură, umplută cu nisip fin, în acesta fiind exact o sută de grame de nisip, iar fiecare care intră pe tot parcursul vizitei trebuie să poarte această lingură cu el. După finisarea călătoriei, măsurăm nisipul rămas în lingură, iar pentru fiecare gram lipsă se achită o Liră sterlină …

– Și dacă nu vărs nici un gram?

– Oh, în acest caz, vizita este gratuită.

Vizitatorul a fost surprins și amuzat de o astfel de condiție. Gazda primitoare a umplut lingura cu nisip și excursia Senior-ului a început.
Încrezător în puterea mâinilor sale, el a început să urce încet treptele, neluându-și privirea de la lingura. În partea de sus, lângă galeria de tablouri, el a decis să nu meargă, pentru că vântul sufla puternic și ar putea vărsa nisipul. Se coboară sub scări pentru a ajunge la sala cu arme militare, însă stând sub scară, își dă seama că, pentru a ajunge în acea sală, trebuie să sară peste o balustradă. Lucru care nu iar fi pus viața în pericol, dar care la sigur avea să ducă la vărsarea nisipului din lingură, așa că, se limitează să examineze camera de la distanță. Pentru același motiv, Seniorul nu s-a coborât în temniță, deoarece trebuia să coboare pe niște scări foarte abrupte. Foarte mulțumit de faptul că a păstrat conținutul din lingură intact, a început să se îndrepte spre locul de unde și-a început turul. Acolo era așteptat de persoana în fustă scoțiană, cu o balanță în mână. Seniorul a golit conținutul din lingură în balanță și așteptată nerăbdător rezultatul.

– Surprinzător, ați pierdut doar jumătate de gram, ceea ce înseamnă că, nu trebuie să plătiți nimic pentru vizita efectuată – spune proprietarul.
– Mulțumesc.

– Ți-a plăcut vizita? – Întrebă la sfârșit omul în fustă.

Turistul, după un moment de ezitare, decide să fie sincer.

– De fapt, nu prea. Tot timpul m-am gândit la nisip și nu am reușit să examinez ceea ce era în jur meu.

– Foarte regretabil!!… Știi, voi face o excepție pentru tine. Din nou, voi umple lingura ta, pentru că astea sunt regulile, dar de data asta uită de nisip, chiar dacă îl verși pe tot, nu vei plăti nimic pentru vizită. Unica condiție e că, trebuie să reușiți în 12 minute, deoarece după asta trebuie să vină alt vizitator.

Fără a risipi nici un moment, domnul a luat lingura și a fugit spre sala de lângă antreu, pentru a arunca o privire rapidă la exponatele de armură. După asta repede a coborât pe scări în temniță, nisipul deja îl vărsase tot, dar asta nu mai conta. Acolo el nu a petrecut nici un minut, pentru că timpul se scurgea destul de repede. Repede începe să alerge spre camera de sub scări, unde erau depozitate armele, dar aruncând o privire la ceas, și – a dat seama că au trecut deja unsprezece minute. Timp pentru a vizita camera cu arme nu mai avea, de aceea se hotărăște să plece spre ieșire, unde era așteptat de proprietar.

– Văd că nu aveți nimic nisip în lingură, lucru ce mă face să cred că, nefiind obligat să aveți grija nisipului, de data asta excursia va plăcut.

Vizitatorul nu a răspuns imediat.

– De fapt, nu – a spus el în cele din urmă – Mă gândeam cum să nu întârzii, chiar dacă am vărsat tot nisipul, nu am primit nici o plăcere.

Omul în fustă își aprinde pipa și spune:

– Există oameni care trec prin ”Castelul Vieții” lor, încercând să nu plătească pentru nimic, și nu se pot bucura de această călătorie. Mai sunt și alții, care întotdeauna sunt grăbiți, pierd repede totul și nu pot obține plăcere. Puțini înțeleg știința vieții. Ei descoperă fiecare ungher și se bucură de fiecare moment. Ei știu că trebuie să plătească pentru tot, dar înțeleg că în viață sunt lucruri pentru care se merită să plătești.

Un om se duce la doctor si spune ca e deprimat. Viața ii pare dura si cruda. Ii zice ca se simte singur intr-o lume rea si amenințătoare.
Doctorul ii răspunde ca tratamentul e simplu: “Marele clown Pagliacci tocmai e in oraș. Du-te sa-l vezi. El sigur ar fi capabil sa te înveselească.”
Atunci omul izbucnește in lacrimi: “Dar, d-le doctor”, zice el, “eu sunt Pagliacci.”

ARMELE NU UCID:
Mi-am pus ieri arma în grădina din fața casei, i-am dat șase gloanțe și, observând că nu are picioare, am pus-o într-un scaun cu rotile, pentru a o ajuta să se deplaseze. Cât am fost plecat, poștașul a trecut pe la mine și mi-a lăsat plicurile, copilul vecinilor a intrat să-și ia mingea de fotbal ce sărise în curte la mine, o fetiță și-a plimbat câinele prin fața casei mele și au trecut și câteva mașini pe stradă, prin fața casei. După 10 ore, mi-am verificat arma și aceasta nu se deplasase nicăieri și nici nu a omorât pe nimeni, în ciuda tuturor posibilităților pe care le-a avut. Vă imaginați cât de surprins am fost, pentru că mulți mi-au zis că armele sunt periculoase și că omoară oameni! Sau sunt eu în posesia celei mai leneșe arme din lume? Habar n-am, dar trebuie să mă duc să-mi verific și lingurile din bucătărie, deoarece am auzit că acestea îi fac pe oameni să se îngrașe.

N-o să uit niciodată cum a murit bunicul meu.
Conducea cu 120 km/h, noaptea, pe un drum înghețat.
Deodată, BAM!!!

Cancer.

Un doctor dintr-un sat , avea o singura reteta pentru orice boala. Indiferent ce te durea el iti scria faimoasa reteta pentru limbrici. Lumea se amuza deja pe acest subiect,cand intr-o zi, la dispensar apare Ion cu mana rupta. Vecinii i-au spus, in gluma:
-Sa vedem, pentru fractura tot reteta aia o sa ti-o dea?
Intra Ion la doctor. Cum il vede , doctorul il ia scurt:
-Stai jos sa-ti scriu reteta, ai limbrici!
-Cum naiba am limbrici domnule! Am mana rupta!
-Da! Dar cum ti-ai rupt-o?
-M-am urcat in pom sa tai niste uscaturi si am cazut.
-Pai, vezi! Te-a mancat in cur sa te urci in pom, deci ai limbrici!!!

Ciudatenii…

-In Alaska, este interzis ca doi reni sa se imperecheze pe strada intre orele 7:00 si 19:00. (si sta renu’ sa se uite la ceas… si ce se intampla daca incalca legea? e bagat la inchisoare, cu dreptul la un avocat?)

.

– Este ilegal sa te urci in copaci in Oshawa, Ontario (si cum mai fura copiii corcoduse?)

. – Este interzis sa mergi pe partea dreapta a unei carari din Australia. La noi poti sa mergi si pe sapte carari, ca nu te intreaba nimeni de sanatate. (corect…)

. – In Liverpool, este ilegal ca o femeie sa fie goala de la brau in sus in public, cu exceptia cazului in care este functionar intr-un magazin de pesti tropicali. (si care e logica aici?)

. – Daca in Montreal, Qubec, cetatenii n-au voie sa se usureze pe strada, in Anglia un barbat poate sa urineze in public, cu doua conditii: sa o faca pe roata din spate a masinii sale si sa tina mana dreapta pe vehicul. (nu inteleg de ce pe roata din spate, si de ce mana drepata pe masina? ca sa semnalizeze sa nu se uite nimeni?)

.

– Este ilegal ca o doamna sa manance ciocolata in mijloacele de transport in Anglia. Oare de ce numai in autobuze sau tramvaie si de ce neaparat ciocolata? Si de unde stiu oamenii legii ca cea care mananca ciocolata e o doamna? (chiar asa…)

* A venit, iar, primavara, cu alaiul sau de flori:
Cresc urzici, stevia creste, facem bors de multe ori!
Creste ziua, noaptea scade, s-a dat drumul la caldura,
Afara-s mai multe grade – si nu intra pe factura!
Prin copaci, arbusti sau tufe rasar iarasi bobocei:
Facem ciorba de verdeturi – toporasi si ghiocei!

* Doua mite stau la soare – dupa iarna par cam slabe;
Oamenii, in pardesie, incep sa-si aleaga babe.
Micii uratori cu steaua nu mai umbla prin tramvaie;
Gospodarii dau cu grebla si arunca-n foc gunoaie.
Peste tot e harmalaie, lumea s-a trezit la viata,
In curind incepe Postul, vom gasi loboda-n piata!

* Curge, riuri, naduseala pe o gospodina grasa,
Care-si cauta barbatul: nu stie ca-i la terasa!
N-a plouat de multe zile, dar, ca niste ciupercute,
Pe la mesele de-afara au crescut iar umbrelute.
Nimeni nu mai bea tarie, vinul fiert nu se mai cere:
Fane, Gica si Ilie stau la masa si beau bere!

* Ai venit, azi, primavara! Tu faci totul sa renasca:
Azvirlim in cui caciula si punem pe cap o basca!
Renuntam la haine groase, bagam in dulap cojocul,
In sobe si in centrale tot mai lenes arde focul.
Trece timpul, trece iarna, seara e tot mai lumina,
Trecem pe ridichi si ierburi, dupa iarna cu slanina.

* Primavara face semne prietenoase-acestei natii,
Care, totusi, stie bine c-o asteapta inundatii…
Si Guvernul nostru are, pe de-o parte, bucurie:
Ca va creste niste lefuri (deocamdata, pe hirtie)
Si, in plus ca tot romanul, somer sau contribuabil,
Dupa ce-a iesit din iarna, parca pare mai amabil.
Pare chiar mai optimist, de cind a mai dat caldura,
Si-n poiana cu gratare parca i-a trecut si ura…

Inainte eram indecis, acu nu stiu

Ca sa castigam meciul ar trebui sa incepem partida cu 10 minute inaintea Argentinei .

O blonda vrea sa devina secretara unui director. Aceasta o intreaba:
– Daca te-as mangaia si ti-as da un sarut pasional, ai striga dupa ajutor?
– De ce, credeti ca aveti nevoie?

Paraşutiştii săreau dintr-un avion. Sar toţi şi mai rămîne Bula şi cu căpitanul.
– Dom’ căpitan, eu nu pot să sar, zice Bulă.
– De ce, măi?
– Am visat ieri că nu mi se deschide paraşuta.
– Ia, mă, paraşuta mea, dă-mi paraşuta ta şi sări! Superstiţiosule!
Sare Bulă, se deschide paraşuta şi la un moment dat se aude pe lîngă el un şuierat şi o voce de jos:
– Băga-ţi-ai p*la-n el de vis…

Un om de afaceri merge in Japonia ca sa-si extinda afacerea. Ajunge intr-un hotel, si cum se plictiseste, cheama o dama de companie. Vine ea, fac preludiul si dupa un timp fac actul propriu zis, si cand infinge barbatul, femeia striga ,,machigatta ana! machigatta ana!”. Tipul nu stia japoneza, si nici nu avea chef sa scoata ghidul de conversatie. Cum femeia striga mai tare si mai tare, barbatul intelege ca femeia asa isi exprima admiratia. A doua zi, tipul se ducea la colegii japonezi sa discute despre afacere si sa semneze actele. Dupe vreo ora, el si colegii au mers la un club de golf sa se recreeze. Incepe japonezul, loveste mingea si intra in gaura. Tipul nostru tipa :
– Machigatta ana!
Japonezul:
– Cum adica, gaura gresita?

Am fost la pescarie sa cumpar niste cod rosu,dar nu am mai gasit: a fost dat in tara.