Ai observat că toţi cei care conduc mai încet decât tine sunt nişte idioţi iremediabili şi toţi cei care conduc mai repede sunt complet nebuni?

-Mitică, treci imediat la masă și încetează să mai spui “Da, dragă…” de câte ori latră câinele!

-Bărbate, cum eşti tu cam urâţel, dacă ăsta micu ar semăna cu tine mi-ar părea cam rău, sincer!
-Şi să vezi ce rău o să-ţi pară dacă n-o să-mi semene!

Am umat un curs de citire rapidă şi am citit “Război şi pace” în 20 de minute. E ceva cu Rusia. (Woody Allen)

Nevastă-mea are un simţ al umorului exagerat. Uite, de pildă, ieri noapte şi-a închis în debara un văr, pe care nici nu ştia bine cum îl cheamă.

Un poliţist se gândea.

-Măi Mărie, spune drept, m-ai înşelat tu vreodată?
-Să-ţi spun drept, o dată nu!

«Un profesor – avocat – face cu un elev al său următoarea învoială: „Până-n trei ani eu, profesorul, mă oblig a te face avocat perfect. Dacă primul proces ce-l vei avea îl vei câştiga, atunci îmi vei plăti suma cutare; dacă-l vei pierde, nu-mi vei plăti nimic.”

Cei trei ani s-au împlinit. Tânărul este avocat, după ce a depus un strălucit examen de admisiune la liberă practică. Deştept băiat, dar ingrat. El refuză să plătească onorariul profesorului, care i-l reclamă cu stăruinţă.

Profesorul îl dă în judecată.
La înfăţişare, tânărul se apără astfel:
— Domnilor magistraţi, contractul dintre mine şi onorabila parte adversă spune că dacă voi câştiga primul meu proces să plătesc atâta, daca-l voi pierde să nu plătesc nimic. Or, acesta fiind primul meu proces, voi avea onoarea să pun, faţă cu dv., onoratei părţi adverse, următoarea dilemă: din două una — sau dv. îmi daţi câştig de cauză, respingând pretenţia reclamantului, şi atunci nu-i dau nimic; sau îi admiteţi d-sale reclamaţia şi-i daţi dreptate, şi atuncea eu pierz procesul, şi pierzând acest prim proces al meu, după clauza contractului nostru, nu am să-i plătesc nimic. Deci şi-ntr-un caz şi într-altul, nu voi avea să-i dau nimic: reclamaţia d-sale este nulă şi neavenită.

Tribunalul rămâne adânc pătruns. Se dă cuvântul reclamantului:
— Domnilor magistraţi, reclamaţia mea este dreaptă tocmai pentru că o fac: căci dacă, după contract, n-am dreptul a-mi lua onorariul decât în cazul când discipulul meu ar câştiga primul său proces, atunci cum viu eu şi cer acest onorariu înainte de a avea onorata parte adversă un proces? Cum viu eu să-i ocazionez acest prim proces şi să mă expun la acea grozavă dilemă pe care mi-a pus-o? Vă voi arăta cum. Mai întâi îi fac acest proces, pentru că trebuie să-mi plătească înainte chiar de a avea un proces. Ce spune contractul nostru, ştim cu toţii: daca tânărul va câştiga primul proces, îmi va da atâta; dacă-l va pierde, nu-mi va da nimic. Apoi din două una: ori voi câştiga eu, reclamantul, partea adversă fiind condamnată să-mi plătească ce-i reclam; sau voi pierde eu, îmi veţi respinge reclamaţia, dând câştig de cauză părţii adverse în acest prim proces al său, şi atunci, după litera contractului, partea adversă este datoare să-mi plătească ce-i reclam.

Sentinţa:
„Având în vedere că atât reclamantul cât şi intimatul ar şi pierde şi ar şi câştiga, şi dacă ar câştiga şi dacă ar pierde:
Hotărăşte:
Respinge cererea reclamantului, dar condamnă pe intimat la plata datoriei.”»
(I.L. Caragiale, Logica baroului)

Un moş şi-o babă se duc la culcare. Moşul se aşează în pat, dar baba se întinde pe jos.
-Ce faci? întreabă moşul. De ce te culci pe podea?
-Mi-e dor să mai simt şi eu ceva tare…

Bulă o surprinde pe maică-sa făcând baie și, bineînțeles, o întreabă de ce are chestia aia așa între picioare.
-Păi acolo m-a lovit Dumnezeu, cu toporul lui fermecat.
-Ce precizie! se miră Bulă. Fix în pizdă!

Un tip vine la bar şi cere o bere. Barmanul, când îl vede, începe să râdă isteric.
-Ce râzi, mă, de mine? întreabă ăasta.
-Bă, eşti cel mai urât om pe care l-am văzut în viaţa mea. Eşti îngrozitor de urât. Cred că e imposibil pentru tine să ai parte de vreo femeie.
-Eu n-aş fi aşa sigur. Fac pariu cu tine că pot să combin orice femeie din barul ăsta la alegerea ta.
-Gata, moşule. Uite, fac pariu cu tine că blonda aia cu ţăţe mari, care stă la masă cu prietenul ei de 2 metri, nici nu stă de vorbă cu tine.
-Ok.
Se duce ăsta, se aşează la masă cu blonda şi cu prietenul ei şi, 5 minute mai târziu, pleacă cu blonda din bar. Barmanul e complet uluit. Se duce la masă, se aşează lângă tipul de 2 metri şi îi spune:
-Frate, e naşpa rău ce s-a întâmplat. Nu mai înţeleg nimic. Ce dracu i-a zis, ce i-a făcut?
-Nu ştiu, frate, nu i-a zis nimic, pur şi simplu stătea acolo şi-şi lingea sprâncenele…

-Ce diferenţă este între bărbaţi şi creditele imobiliare?
-Creditele ajung la maturitate.

-Cum scufunzi o navă românească?
-Îi dai drumul pe apă.

-Ce folosesc politicienii romani drept contraceptiv?
-Propriul caracter.

Etimologie: cuvântul “politică” vine din limba latină, unde “poli” înseamnă multe şi “tică” înseamnă o gaşcă de hoţi îmbuibaţi şi inculţi care jefuiesc banii publici şi îşi bat joc de popor.