A blind man walks into a store with his seeing eye dog. All of a sudden, he picks up the leash and begins swinging the dog over his head. The manager runs up to the man and asks, “What are you doing?!!” The blind man replies, “Just looking around.”

Ne-am trezit din hibernare
Si-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!
Si cu asta ce-am făcut?
Am dorit, cu mic, cu mare,
Si-am luptat, cum am stiut,
S-avem nouă guvernare,
Si cu asta ce-am făcut?
Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în săracie,
Si cu asta ce-am făcut?
Ia corupŃia amploare,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare,
Si cu asta ce-am făcut?
Pentru-a câstiga o pâine,
MulŃi o iau de la-nceput,
Rătăcesc prin Ńări străine,
Si cu asta ce-am făcut?
Traversăm ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc întruna taxe-accize,
Si cu asta ce-am făcut?
Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Si cu asta ce-am făcut?
Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a văzut,
łara-i plină de vedete,
Si cu asta ce-am făcut?
Pleacă-ai nostri, vin ai nostri!
E sloganul cunoscut;
Iarăsi am votat ca prostii,
Si cu asta ce-am făcut?

“N imi c n o u s u b s o a r e ”
N imi c n u – i i n t âmp l ă t o r î n l ume ,
Orice asemanare între cele de mai sus, scrise de regretatul artist roman, în urmă cu 65 de ani, si zilele
pe care le traim azi, noi românii, nu-i deloc întâmplătoare.
A s t a – i s o a r t a n o a s t r ă , f r a Ń i r omâ n i !
Constantin Tănase, un talentat artist roman, s-a născut la 5 iulie 1880, a murit la Bucuresti, în anul
1945. Moartea i s-a tras din încăpăŃânarea de a spune lucrurilor pe nume.
Constantin Tănase încă mai juca în Bucuresti, la un an de la invazia sovietică.
Într-unul din spectacolele sale, satirizând fărădelegile hoardelor bolsevice, între care obsesia
invadatorilor pentru ceasuri de orice fel, pentru care jefuiau oamenii în plină stradă, ziua în amiaza
mare, somând victimele: „Davai Ceas!” (dă-mi ceasul), artistul: a introdus următorul monolog.
Rău era cu “der, die, das”
Da-i mai rău cu “davai ceas”
De la Nistru pân’ la Don
Davai ceas, davai palton
Davai ceas, davai mosie
Haraso tovărăsie!
După mai multe reprezentaŃii a fost arestat, ameninŃat cu moartea si i s-a ordonat să nu mai joace
piesa. În următorul spectacol a apărut pe scenă într-un pardesiu imens, cu mânecile pardesiului
căptusite de sus până jos cu ceasuri de mână. Spectatorii l-au aplaudat frenetic la apariŃie, desi actorul
nu a scos niciun cuvânt. Apoi si-a descheiat pardesiul, scoŃând la iveală un ceas cu pendulă! A spus
doar: “El tic, eu tac, el tic, eu tac”.
Două zile mai târziu, marele actor era mort.