Bulă și prietenii lui se lăudau care are fratele mai înalt:
– Fratele meu e așa de înalt, că poate prinde păsările din zbor, zice primul.
– Du-te, bă, că ești slab, zice al doilea, fratele meu poate să ajungă cu mâna până la stele.
Bulă stă un pic pe gânduri și zice:
– Auzi, stelele alea sunt calde, sau reci?
– Nu știu, da’ de ce întrebi?
– Păi, dacă sunt calde, atunci sunt „ouăle” lu’ frate-meu!!!
Bulă și prietenii lui se lăudau care are bunica cea mai scundă:
– Bunica mea trebuie să se ridice pe vârfuri ca să ajungă la clanța ușii, zice unul.
– Du-te, bă, că ești slab. Bunica mea e așa de scundă, că se plimbă pe sub pat! zice al doilea.
Bulă stă un pic pe gânduri și zice:
– Băi, sunteți jalnici amândoi. Bunica mea trebuie să se suie pe scaun ca să spele pe jos!!!
Cică Ştefan cel Mare, auzind că armata otomană se apropie de Moldova, îşi strânge oastea şi, în ajunul bătăliei, le ţine o cuvântare:
„Oştenii mei viteji, mâne avem mare bătălie cu turcii. Aveţi mare grijă, nu care cumva să vă-mbătaţi la noapte şi să nu vă prezentaţi dimineaţă pe câmpu’ de bătălie. Nu de alta, da’ să nu vie oamenii ceia degeaba, bre!”