Una din primele mele gărzi, cu muuulți ani în urmă. Se externează un pacient, la plecare ține morțiș să-i mulțumească medicului primar, dr. B. Om sărac, dar cu bun simț… dialogul decurge cam așa:
-Dom doctor, vă rog eu nu mă refuzați, luați plasa asta! (era o sacoșă, nu se vedea conținutul, ceva ambalat în multe foi de hârtie murdară de ziar)
-Nu, fii serios, știu că ești om necăjit, lasă că am eu mai multe ca matale…
-Totuși, vă rog, n-o să vă pară rău…
-Bine, bine… da spune măcar ce ai acolo?
-Surpriză, vedeți Dvs. acasă… niște pești!
Am văzut clar că primarul s-a luminat la față (pe vremea aia nu știam că e amator de pește prăjit), și a luat sacoșa imediat. A pus-o în frigiderul din camera de gardă, și-a sunat soția, bucuros, spunându-i să fie pregătită pentru a găti pește. Toată discuția asta era pe la ora 11.
În fine, peste vreo 4 ore își termină treaba, își ia peștele din frigider și pleacă acasă. Eu rămân, de gardă.

Pe la 7 seara apare dr. B cu o figură cătrănită și cu sacoșa cu pești sub braț, vizibil nemulțumit. Nu rezist tentației și-l întreb ce s-a petrecut… la început nu vrea să spună… până la urmă, fără multe explicații, desface sacoșa minune și îmi arată conținutul. Erau 2 pești dinăia de sticlă, bibelouri kitch vechi de vreo 30 de ani. Minunatele exemplare piscicole pot fi văzute și acum pe dulap în camera de gardă.