Lucrez intr-un spital pavilionar.
Avantaje: parc, aer curat, liniste cand nu tund iarba cu motocoasele alea infernale, pasarele cantatore, pasarici vizitatoare.
Dezavantaje:oooooo, aici ar fi cateva.
Animalu’ sectiei.
Cand am inceput eu garzile mi s-a urat : “garda usoara si somn linistit lu’ Calu!”
Prima parte a urarii am inteles-o dar a doua, recunosc cinstit ca nu prea..
Cine e Calu?E o javra care isi face veacul in fata sectiei de ‘jde ani manaca din palma si doarme non-stop.Deci ce sens putea avea urarea???
Noaptea la 2 solicitare telefonica : o urgenta in pavilionul de vis-a-vis. Ma reped intr-acolo, vorba vine, ajung pana la usa cand …Calu’ sta drept in fata mea si isi arata coltii. Era prima data cand il vedeam in picioare si vreau sa spun ca am capatat instantaneu un respect considerabil.
-Cutu, cutu! Hai cutu-cutu!Calu, Caluuuuuu!Na cu tata!
Calu, complet refractar, maraia in continuare si mai abitir.Macar daca ar fi latrat ar fi auzit vreo infirmiera ceva si mi-ar fi venit in ajutor.Sau sa fi avut ceva sa ii dau in cap, cu toate ca eram convins ca el astepta doar o provocare. Sincer, imi era rusine sa strig, cum mi-ar fi stat in linistea noptii sa se auda urletele medicului de garda Sa incerc sa il sugrum cu tensiometrul? Sa ma culc pe jos sa ma prefac mort – asta merge la ursi… Si macar daca ar latra, dar bestia doar maraia…..semn rau.
Ce mama naibii sa fac?…Ala putea da coltu’ in orice moment si eu ma jucam de-a dresajul in usa sectiei.
Dau fuga la asistente.
-Nu te supara, am si eu o problema…Nu pot sa ies din cauza javrei aleia!
-Aaaaa, pai dom’ doctor, ati intrat in garda fara oase? Cum vreti sa va dea voie Calu?Stati ca va dau eu unu’
Cauta fatuca aia ce cauta…
-Dom’ doctor, aveti o problema, nu am nimic la mine.
-Da’ cu paine merge? Ca am vazut ca lumea ii mai da…
-Dom’ doctor pai ce faceti? Credeti ca dati la crap aici? Calu nu mananca decat carne noaptea!Haideti ca mergem la pacienti!
Si pornim in cea mai dementa cautare de ciolan nocturna pe care am trait-o/auzit-o vreodata.
Deschideam usa incetisor si miroseam sa vedem ce pachete primisera pacientii. In fine, intr-al treilea salon mirosea corespunzator.
Deschid lumina, 5 babute ametite se ridica intr-un cot care mai de care mai belalie.
-Bre, care aveti oase? intreaba asistenta, percutant dar destul de confuz
-Haaaa? a fost raspunsul general.
-Nu va suparati, imi cer scuze, dar am nevoie de niste oase ca sa dau la caine! incerc eu sa lamuresc problema.
Si, in loc sa vad in ochii lor uimirea fata de cererea mea cretina numai ca vad cum infloresc zambetele:
-Aaaaa, nu va lasa Calu sa iesiti!Ntntnt!Luati d’acilea dom’ doctor ca si noi strangem ca mai vin pe la noi rude, nepoti si nu pot sa iasa!

Si au mai fost intamplari cu Calu, ca atunci cand l-a durut burta si a urlat toata noaptea de l-a alergat prin toata curtea medicul de garda de la psihiatrie cu asitentele sa ii faca INJECTIA si nu l-au prins…ehe, cu alta ocazie.
PS
Calu a disparut de 2 zile. Teii din parc sunt parca mai parfumati ca niciodata.