La morgă este adus un tînăr găsit mort. Doctoriţa legistă vine cu asistenta, trage jos cearşaful de pe tip şi rămîn amandouă înmărmurite de dimensiunile cu adevarat monstruoase ale argumentului tipului.
– Dragă, spune doctoriţa, eu nu mai pot rezista, aşa ceva eu nu am mai întîlnit de cînd sînt… eu mă sui pe el că altă şansă din asta nu voi mai avea în viaţa mea… Şi se suie pe el, îi îndreaptă p**a care era în rigiditate cadaverică şi se satisface preţ de o oră. Cînd coboară se adresează asistentei care privea înmărmurită…
– Da’ urcă-te şi tu că aşa ceva n-o sa mai pupi…
– Nu pot, doamnă doctor…
– Da’ de ce?
– Păi îi mort… doamna doctor…
– Dă-l dracului că nu mai simte nimic….
– Da’ nu pot că sînt la ciclu… doamna doctor…
– Da’poi şi ce-i că doară avem apă de spălat…
Şi uite aşa, din aproape în aproape, asistenta se lasă convinsă ca să se urce şi ea pe p**a tipului… Cînd coboară începe s-o pupe pe doctoriţă şi să-i mulţumească pentru ideea geni(t)ală pe care a avut-o… În timp ce îşi tot mulţumeau, tipul de pe masă se mişcă, se scoală în coate, deschide ochii şi murmură…”Vai, vă mulţumesc pentru transfuzie…