Călătoream cu trenul, într-o cușetă de 4 locuri (paturi). Noaptea, un bărbat ce dormea pe patul de alături, a început a sforăi, de trezea și sfinții din al nouălea cer, fapt care nu-mi permitea să ațipesc deloc. Iritat, la un moment dat, întind mâna și-l împing un pic. Parcă s-a liniștit un pic. După nici 5 minute însă, „concertul” iar începe, cu somnul între ochi și fără să-mi dau seama, nu mă abțin și-l lovesc cu pumnul. Dar nimic, sforăitul continuă. Deschid ochii și văd că vecinul meu, sprijinit într-un cot, se uită nedumerit și nu prea prietenos la mine. În acel moment, mi-am dat seama că de fapt, sforăia cel care dormea pe patul de la etajul de jos.