Minte proastă
(după Miron Radu Paraschivescu)

Credeau mulţi c-o am prea mare
şi s-au pus să mi-o măsoare……
Ca să vezi ce minte proastă,
puteau veni la nevastă
s-o întrebe cum stă treaba,
nu să măsoare degeaba,
doar ea putea să le zică,
de la-nceput, c-o am… mică!
O fi ea cu roboteala
da-mi ţine şi… socoteala,
nu care cumva să scap
şi, bătrân, să-mi fac de cap.
Că, dac-o ai… nesimţită,
poci să nu pici în ispită?
De-asta zic eu că muierea
îmi ştia bine durerea,
da` ei, proştii, ce poci spune,
căzuţi toţi în cap, pă bune,
fără să se mai gândească,
săriră s-o ciopârţească.
Trecui eu peste necaz,
fără să fac prea mult caz,
şi încerc, cum s-o putea,
să îmi fac treaba cu ea.
Uneori, când, printre dește,
îmi scapă, de zici că-i pește,
simt că mă ia cu răcori
și stau treaz până în zori, făcându-mi plan după plan,
cum să mai câștig un ban,
că ăștia patru la sută,
dați de Guvern, la derută, pensia tot nu-mi ridică
și rămâne mică, mică…

Minte de pitic, se pare!
Zicea că o am prea mare, când a pus să mi-o măsoare…
Despre ce credeati ca e vorba…???

Întrebaţi-o pe Ortensia!
Nu am descris decât… “pensia”!