Romeo şi Julieta – scena balconului
Desigur, varianta locală… El era mariner, ea spălătoreasă. A fost dragoste la a doua vedere (fiindcă la prima ea era cu ochii în ligheanul cu rufe şi deci, n-a fost receptivă). S-au întâlnit de câteva ori şi s-au plăcut… apoi a venit ziua în care el trebuia să onoreze un contract pe un petrolier spre Siria. Cu o seară înainte a venit sub balconul iubitei sale, hotărât s-o impresioneze cu-n cântec de dragoste pe care îl învăţase în tinereţile lui neînţărcate. Melodia n-a prea avut succes (spălătoreasa găsea manelele mai romantice decât romanţele) dar gestul în sine a mers exact la ţintă. Oh da, câte declaraţii şi jurăminte nu şi-au făcut cei doi sub balcon, ascultate de sutele de urechi ale vecinilor din blocul de vis-a-vis… şi ce plan de viitor şi-au făcut – plan imposibil de realizat într-un oraş „stătut” ca mai toate , în care economia ia numai şuturi în dos, lună de lună!
Poate că ea l-ar fi invitat într-un târziu înăuntru… sau poate că şi-ar fi petrecut toată noaptea sub balconul ei, dând frâu liber imaginaţiei sale… N-a putut afla deznodământul: o patrulă de la Secţia 1 l-a „săltat” pentru tulburarea liniştii publice (na ce se întâmplă când dragostea înflăcărată se îmbină cu sticla de rom „slăbit” cu puţină ţuiculiţă).
Dimineaţă avea să afle, cu capul zguduit de mahmureală, că făcuse jurăminte unui pardesiu agăţat de o băbuţă pe o terasă dintr-un bloc vechi de pe strada Navelor… N-avea nici o prietenă acolo: boarfele de pe sârme şi imaginaţia aburită şi totodată stimulată de amintiri au generat o creaţie… dramatică.