Preluata de la un amic, inginer constructor.
Prin 2000 , ma intorc din Germania , unde lucrasem vreo 4 ani.
Stransesem ceva parale, asa ca voiam un serviciu mai linistit , ma cam saturasem de santier.
Cumpar un ziar local si citesc la rubrica angajari ca o intreprindere locala de turism angajeaza sef de birou tehnic, fara sa precizeze salariul.
Alaturat, aceeasi intreprindere angajeaza bucatar, oferind un salariu de 9 milioane.
Imi zic :daca astia dau la bucatar 9 milioane, inseamna ca inginerul o sa fie tot pe-acolo cu leafa.
Ma prezint la concurs, se da un test si ma calific in finala.
In chestionar era si o intrebare referitoare la salariu.
Scriu ca as vrea 5 milioane, sperand ca la angajare, vazand ce bun sunt ,or sa-mi dea mai mult.
La interviul final directoarea intreprinderii , care era sefa comisiei imi spune:
dom’ inginer ai raspuns bine la test , calculator stii, meserie la fel, esti tare si la limbi straine engleza , franceza, germana.
O singura problema ar fi : ai pus salariul cam mare.
Uimit , ii raspund ca am pus o suma mai mica, urmand ca vazand capacitatile mele, sa primesc mai mult.
Si , in plus , am vazut ca unui bucatar ii oferiti 9 milioane, cam cat credeti dumneavoastra ca merita un inginer ?
Pai , noi ne-am gandit la 3 milioane, inginerii nu prea are(sic!) catare !
Ignorand dezacordul, ii raspund: stimata doamna la leafa asta o sa vina pe postul asta o ruda de-a lui Dan Spataru !
Nestiind ce-o asteapta, doamna “derectoare” musca momeala si intreaba : cine ?
Pwulea Spataru , rapund eu si ies repede, inainte ca doamna sa se dezmeticeasca