Merge un braconier pe malul lacului, târând pe umeri două știuci imense. Când acolo, în fața sa apare un inspectorii de la garda de mediu?
– Ahaaa… te-am prins locul faptei, braconier nenorocit – spune un inspector
– Oameni buni n-o să mă credeți, eu știu acești pești încă din copilărie.
– ????
– Demult, în urma unei inundații, am găsit doi peștișori, care abia se mai zbăteau. Mi s-a făcut milă, i-am luat acasă, i-am pus într-un borcan și îi hrăneam în fiecare zi, apoi au mai crescut și nu mai încăpeau în borcan și i-am mutat într-o găleată, dar cu timpul au crescut și i-am mutat în cadă, însă peste un timp și asta a devenit prea mică pentru ei, așa că, le-am dat drumul în acest lac și în fiecare zi, vin pe malul lacului, șuier, ei ies la suprafață, îi hrănesc, după care le dau drumul înapoi în apă. Și iată așa deja de câțiva ani. Nu mă credeți…. Pot să vă demonstrez.
Inspectorii un pic uluiți, dar și emoționați de poveste:
– Ei bine, hai demonstrează-ne.
Se apropie omul de apă, dă drumul la pești, își aprinde o țigară și stă..
– Hai, șuieră omule – spune unul din inspectori.
– Pentru ce?
– Pentru a hrăni știucile.
– Care știuci??…