Într-o zi Napoleon deghizându-se în simplu om s-a dus într-un sat. Plimbându-se prin sat observă doi tineri – ambii au lipsă câte un picior. Curios, se apropie și întreabă:
– Ambii sunteți așa de tineri, ce s-a întâmplat cu voi?
– Noi am pierdut picioarele luptând pentru Napoleon.
Napoleon, gândindu-se un pic, îi întreabă:
– Spuneți-mi vă rog, care este pentru voi cea mai mare dorință?
– Dacă aș avea 2000 de franci, aș fi asigurat toată viața – spune primul.
– Iar eu aș vrea ca înainte de a muri să petrec o noapte cu Josefina, soția lui Napoleon.
Napoleon le-a urat toate cele bune și aplecat. A doua zi în respectivul sat, apar jandarmii, îi găsesc pe cei doi tineri și sub convoi îi transportă la Paris, în fața împăratului. Primului Napoleon ia dat jumătate de milion de franci, spunându-i: ”Du-te și trăiește fericit până la moarte”. Pe cel de-al doilea, Napoleon la invitat la cină și l-a servit cu 20 de feluri de mâncare și 20 de feluri de deserturi – toate din bostan. Oaspetele a mâncat un fel, al doilea, al treilea, dar mai mult nu putea. Atunci Napoleon îl întreabă:
– Dar tu de ce nu mănânci? Eu te-am invitat la cină, iar tu trebuie să mănânci tot ceea cu ce eu te servesc.
– Dar – se împotrivește tânărul – chiar dacă toate felurile de mâncare și desert au forme și aranjamente diferite gustul la toate e de bostan.
– Eu special te-am servit numai cu bostan, ca tu să înțelegi că, fix așa e și cu femeile, tânărul meu prieten.