”Eu desigur și înainte bănuiam asta, dar după ultima întâmplare m-am convins sută la sută: soțul meu – într-adevăr este unic. El a fost singurul din familie care, după ce a mâncat dovleceii în smântână pregătiți de mine a petrecut o noapte și aproape toată ziua în wc, având mari dureri în burtă. Gemând acolo de se auzea tot apartamentul și învinuindu-mă pe mine și calitățile mele de a găti (deși nimeni din cei care am mâncat dovlecei nu s-a plâns), de toate neplăcerile lui. Iar seara, când și-a revenit, primul lucru care l-a făcut, a fost să plece la bucătărie și să mănânce, chiar dacă știa ce-l așteaptă, dovleceii care au mai rămas. Deoarece i-au plăcut mult… Următoarea etapă a chinurilor din wc, el a petrecut-o în liniște, fără a învinui, sau a se plânge pe cineva.”