Merg Vladimir Voronin şi soţia sa, Taisia, prin Chişinău şi se minunează de câte bănci, pizzerii, farmacii şi clădiri frumoase sunt în oraş.
– A cui e banca asta?, întreabă prima doamnă.
– A lu’ Oleşca (fiul lor), răspunde Vladimir Nikolaevici.
– Şi restaurantul ista?
– Tot a lui…
– Dar farmacia din colţ?
– Păi tot a lui, Taisia!, îi spune iritat Vladimir Nikolaevici.
– Sărmanul, se văicăreşte femeia, se pare că numai băiatul nostru munceşte în ţara asta…