Fiica noastră de 6 ani, înainte de Anul Nou foarte mult își dorea o păpușă. Cu trei zile înainte de Anul Nou o tot bătea la cap pe maică – sa (respectiv soții – mea) că, a văzut o rochie ce ia plăcut și gata nu mai vrea păpușă, nu mai vrea nimic absolut doar să aibă rochia aia. Vorbim cu cea mică și ajungem la o înțelegere, dacă îi luăm rochia, renunță la păpușă. OK. Înțelegerea odată făcută, ne ducem la magazin, cumpărăm rochia, iar în drum spre casă îi zic:
– Silvia, dar cum ne-am înțeles, de azi înainte nu mai aud nimic de păpușa, așa e?
– Da tati, stai liniștit, că păpușă o să-mi aducă Moș Crăciun, deja și scrisoarea am scriso.
Cum credeți??? Am cumpărat și păpușă…. Iată așa am fost dus de nas de o puștoaică.