Itic vroia neaparat sa il intalneasca pe Papa. Si ii tot scria el, ii scria, Papa nimic, nu ii acorda atentie. Si trec asa 30 de ani, pana cand intr-o zi, Itic primeste raspuns si este invitat la Vatican.
Ajunge Itic, saruta mana Papei si-i zice:
-Stiti, eu de 30 de ani vreau sa va intalnesc, am o problema si as vrea sa ma ajutati. Stiti, eu am un restaurant. Mare, frumos, mancare buna, bautura buna, ieftin, toata lumea vine sa manance la mine.
-Bravo Itic, esti un spirit intreprinzator!
-Da, dar eu am restaurantul de la tatal meu…
-Foarte frumos, ai preluat afacerea, ai dezvoltat-o…
-Da, dar tatal meu il avea de la tatal lui.
-Bine Itic, inteleg, afacere de familie…
-Da, dar tatal tatalui meu il avea de la tatal lui.
-Foarte frumos!
-Da, dar si tatal tatalui tatalui meu il avea de la tatal lui…
-Itic, ma exasperezi, nu inteleg, unde vrei sa ma duci, pe vremea lui Hristos?
-Exact, vedeti, ati inteles, e vorba despre Cina Cea de Taina… A ramas neplatita…