Trăiau odată ca niciodată, într-o pădure îndepărtată iepurașul și veverița, prieteneau, se iubeau… Într-o bună zi iepurașul îi propune veveriței să se căsătorească, împreună să trăiască. Veverița însă spune:
– Cum așa, dragul meu, eu veveriță tu iepurel???? … lumea oare ce-o să zică???
– Iubirea noastră e eternă, iar stereotipurile și discriminarea rasială nu ne vor opri.
Într-un final au început ei să trăiască împreună… aveau de toate… și iubire și înțelegere și sex… doar că nu puteau să aibă copii, lucru ce – i indispunea foarte tare, așa că într-o zi iepurașul zice:
– Oare din cauză că eu îs iepuraș și tu veveriță nu puteam noi avea copii?? Cum așa…. ??? Hai să mergem la bufniță, ea este cea mai deșteaptă, poate ne dă un sfat.
Ajungând la bufniță, iepurașul întreabă:
– Bufnițo măria ta, de ce noi copii nu putem avea?
– Bu – hu –hu mă iepuraș, de aia că ești băiat, iar a ta veverițoaie tot are două coaie.