Reflexe amare fostei mele puli
de Ion Minulescu

“Când vezi trecând fetiţe care te bagă-n boală,
Când vezi atâtea ţâţe şi-atâtea pulpe goale,
Şi când constaţi că pula rămâne veşnic moale,
Că doarme în izmene şi nu vrea să se scoale,
Când o ştiam pe vremuri atâta de fudulă,
Şi chiar neobrăzată şi veşnic nesătulă,

Mă-ntreb cu-amărăciune de ce-i mai zice pulă?
Când astăzi nu serveşte decât pentru pişare?
Şi chiar şi-atunci când pişă , te pişă pe picioare?

În loc să-i zică pulă, să-i zică pişătoare!
Să-i zică gumilastic sau chiar veceu anume,
Da pentru veche-i faimă şi marelui renume,
Să nu-i mai zică pulă pentru nimic în lume!

Că numele de pulă legat e de futai,
De ce s-o cheme pulă, atunci când trec alai,
Pe stradă mii de pizde, să facă pe niznai?

Mai bine să ţi-o tai şi la pisici s-o dai.
Pe vremuri de vedea o fustă, se ridica pe burtă
Şi se scula de-un metru, pe cât era de scurtă,
Că azi în loc de burtă se trage înspre craci,
Că ai ajuns acuma pe dânsa să te caci,

Când inima şi ochii-ţi poftesc şi-ai vrea să fuţi,
Ea doarme, n-o aţâţă nici sânii desfăcuţi
Nici bucile n-o saltă sub foşnetul mătăsii
Păi să nu-i fuţi Cristosu’ şi Adormirea mă-sii?

De-aceea în amintirea măreţelor victorii
Şi preacinstind trecutul încununat de glorii
Găsesc că-i o insultă zadarnică, cumplită,
Că-această rămăşiţă uscată, smochinită,
Care-ajuns o biată ciosvârtă inutilă,
Acestă stârpitură căreia-i plângi de milă,
Această căcărează, acest ciot de canulă,
Să poarte încă titlul imperial de pulă.”