Doamna Farid ajunge in fata portilor raiului si, cu o mana tremuranda, ciocane usor.
-Doamana- o intreba parintele Abraham, privind-o suspicios printr-un vizor ingust- de unde ai venit?
-Din Flatbush- ii raspunde doamna Farid cu o voce slaba, in timp ce pe tample si pe sprancene ii aparusera broboane mari de transpiratie.
-Nu-i nimic, fata mea- ii raspunde milos patriarhul. Aici te vei odihni pentru eternitate.
-Parinte, dar am o confesiune de facut- continua femeia ingrijorata.
-In religia noastra nu avem ritul confesiunii.
-Da, dar in cazul meu este ceva special. Daca priviti in inregistrarile voastre, veti vedea ca, poate, nu apartin acestui loc. Eu…eu- ei bine- mi-am otravit sotul si mi-am macelarit fratele. Si nu doar atat, am…
Atentia parintelui Abraham crescu: Atitudinea ta agresiva este o problema- nu cumva ai facut parte din Miscarea Feminista de Eliberare?
-Nu.
-Portile raiului se deschisera usor si, in sunetul harpelor si trambitelor, patriarhul vine in fata femeii, i se inchina si-i spune:
-Poti intra in odihna eterna.
Dar doamna Farid ezita. Totusi… otravirea, macelarirea si… si…- bolborosi ea.
-Nu au importanta, te asigur. Noi nu vom fi duri niciodata fata de o doamna care nu a facut parte din miscarea feminista. Ia o harpa si intra.
-Insa am facut o cerere sa ma accepte si m-au respins.
-Bine, atunci ia doua harpe.