Itzic se foia noaptea în pat neputând să adoarmă. Soţia lui, Raschela îl întreabă:
– Ce ai dragă Itzic de nu poţi să dormi?
– Raschela dragă, uite am o datorie de un milion către vecinul nostru Ştrul, mâine e termenul de restituire iar eu nu am un ban în casă. Ce mă fac?
– Şi din cauza asta nu poţi tu să dormi? Stai că rezolv eu asta.
Iese la geam şi cum erau casele apropiate, strigă cât poate către casa de vis a vis:
– Ştrulică! Ştrulică!
Acesta buimac de somn iese în cadrul ferestrei şi întreabă nervos:
– Ce-i femeie, ce ai de scoli oamenii în puterea nopţii?
– Ascultă, nu trebuie Itzic să-ţi dea mâine datoria de un milion?
– Ba da!
– Ei bine, să ştii că nu are o para chioară!
– Vai de mine şi de mine, eu planificasem banii aceia pentru o plată mâine! Ce mă fac acuma!
Raschela se întoarce spre Itztic şi îi spune:
– Itzic acum poţi să dormi! De acum nu mai doarme el!