Se spune că Robinson Crusoe a fost evreu, ceea ce nu ştie foarte multă lume. Într-o zi, după toţi anii de singurătate, Robinson a zărit o corabie nu departe de insulă şi i-a făcut semn. Cei de pe corabie l-au văzut. Căpitanul a cerut o barcă şi, însoţit de cîţiva marinari, a venit pe insulă. Robinson i-a povestit ce i se întîmplase şi l-a rugat să-l ducă în Anglia. Căpitanul, care era englez, s-a învoit.
– Suie în barcă, i-a spus.
– Înainte de a pleca, aş vrea să vă arăt, dacă-mi îngăduiţi, tot ce am făcut, a spus la rîndul său Robinson. Am petrecut atîţia ani pe insulă! Numai cîteva clipe.
– Cu plăcere, a răspuns căpitanul, care era un om politicos.
Robinson l-a dus ceva mai încolo, pe insulă.
– Aici este locuinţa mea principală. Cu primul gard pe care l-am făcut. Alături, ţarcul caprelor, iar dincolo sinagoga. După aceea, grajdul, via, cea de-a doua sinagogă…
– Iartă-mă, a spus căpitanul, cam mirat, dar eşti chiar singur pe insulă?
– Singur-singurel.
– De ce-ai ridicat atunci două sinagogi?
– E la mintea cocoşului, i-a răspuns Robinson. Asta e sinagoga la care mă duc, iar cealaltă e cea la care nu mă duc.