PULIADA

ACTUL I

Demult, în vremuri prea îndepartate,
Când pulele prea rar erau sculate
Oamenii înca nu stiau destule
Sa faca cu-ale lor ciudate pule.
Nu cunosteau decât vreo trei pozitii,
Si nu faceau prea multe exhibitii.
Atunci, ziceam, traia un împarat
Ce cu nevasta-sa nu prea statea in pat.
Gândea el: “Rostul vietii pe-asta lume
E-ascuns în ale creierului spume.
Sute de ani de-ar fi sa mai traiesc
Eu tot voi incerca sa îl gasesc.
Cât despre-a mea imparateasa,
E-adevarat, ea e a mea aleasa,
Dar prea nu-si pune pizdei o masura,
Si ma tot vrea, si-i fut si mortii-n gura.”
Iar ea ofta, si-n ac infigea ata,
Si astfel pasnic li se scurgea viata.
“Pe pizda ma-sii!” zise ea-ntr-o zi,
“Chiar azi rabdarea mea se va sfarsi!
Pai unde gâtu’ ma-sii el se crede,
Nici eu la pula-i sa nu pot accede?
O sa-i arat ca nu sunt chiar o tuta;
Îl bat daca nu jura sa ma futa!”
Si seara, cu tot sângele la cap,
Intra la el scotându-si un ciorap.
“Nu-mi spui nici ‘buna’, ma, futu-te-n gura,
Te porti ca un tzaran pe aratura!”
“Mai taci în pizda ma-tii, mai femeie,
Ca tocmai îmi venise o idee
Despre planetele ce-n cercuri misca.”
“Ma-ntreb ce fel de vierme-n cur te pisca!
Tu ori esti homo, ori esti de burete.
Proasta-a fost ma-ta ca a vrut sa fete!
Hai”, zise, devenind putin blajina,
Dându-si jos fusta de matase fina,
“La ma-ta-n pizda stiu, te simti mai bine,
Încearca insa vietii piept de-i tine;
Nu-i greu, în mortii ma-sii, e o joaca,
Trebuie doar sa ma patrunzi în cloaca!
Daca vrei, chiar o mâna pe picior
Nu e putin pentr-un începator.
Asa ca-ntinde laba!” – “Mai muiere,
Un lucru greu te hotarâsi a-mi cere!”
“Baga-si-ar pula-n ma-ta un balaur,
Ca esti mai prost decât un dinozaur!
Pune ma mâna!” “Nu pun!” Poc! în coaie,
C-un sut împarateasa îl îndoaie.
“Acuma vrei?” “Da, stai putin, asteapta,
Nu te stiam ca esti asa desteapta.”
Si ce se petrecu în acea noapte
Nu se mai spune-acum decât prin soapte…