In Berlin, Mohammad sta linistit, ghemuit pe vine si scuipa pe jos printr-o gaura dintre dinti. Dintr-o data apare o zana si spune:
– Sunt zana social-liberal socialista! Am venit la tine, ca sa-ti indeplinesc trei dorinte!
– Uite, ce dinti am in gura! Vreau sa-i am pe toti si reparati!
Nici n-a terminat bine Mohammad sa rosteasca aceste cuvinte, ca imediat a fost promulgata legea privind tratamentul si protetica gratuite pentru strainii asistati social, si gura lui a inceput sa straluceasca alba ca zapada, cu un zambet ca de Hollywood.
– Mi-e dor cele patru neveste si cei cincisprezece copii, precum si de parinti, frati si surori, si inca deparintii, fratii si surorile sotiilor mele! Vreau ca noi toti sa locuim intr-o vila de lux si sa avem o multime de bani!
Nici n-a terminat bine, ca Mohammad s-a pomenit intr-o vila frumoasa! Pe masa era textul legii cu privire la reintregirea familiei pentru strainii asistati social si multe chitante bancare cu informatii despre beneficiile primite. Casa era complet mobilata si utilata cu aparatura electrica necesara, in conformitate cu Legea privind ajutorul pentru achizitionarea de mobilier si aparate de uz casnic, acordat strainiilor asistati social.
Fericit, Mohammad aproape nu stie ce sa mai ceara zanei la ultima dorinta. Si a rugat-o:
– Vreau sa fiu un german adevarat si nu numai de cetatenie. Vreau sa fiu blond cu ochi albastri si ca numele meu sa fie Fritz Schulz!
Inainte de a termina de spus, toate au disparut, iar el insusi s-a pomenit blond cu ochi albastri, dar ghemuit si scuipand pe jos, printre dintii gauriti.
– Ce s-a intamplat? – a intrebat-o el pe zana.
– Nu ti-e rusine, domnulel Schulz, sa cersiti de la stat! Trebuie sa va purtati singuri de grija! Mergeti si cautati-va un loc de munca…!!!