Marele lingvist Lazăr Șăineanu, autor al celebrului Dicționar universal al limbii române (prima ediție în 1896), a fost invitat, în ultimii ani ai secolului XIX, la o grandioasă serată, în compania mai marilor vremii. Acolo a fost abordat de o doamnă din înalta societate, care, pentru a-și etala atât cunoștințele, cât și înalta ținută morală, a ridicat vocea peste întreaga și distinsa audiență spunându-i:
-Stimate domnule profesor Șăineanu, doresc să vă felicit pentru vasta dumneavoastră operă de alcătuire a unui dicționar universal al limbii române. Aș dori să remarc necesitatea și complexitatea acestui volum, însă aș dori totodată să vă mulțumesc pentru faptul că ați omis sistematic din dicționar toate cuvintele obscene!
-Vai, doamnă, i-a răspuns Șăineanu, îmi dați impresia că le-ați căutat…