Pe lângă plopii fără soţ. sau balada lui Gh. Nichita
(sursa: anonima, internet)

Pe lângă plopii fără soţ, ades m-am deplasat
Mă cunoşteau agenţii toţi, ea nu m-a remarcat
Prevăzător, la geamul ei, plantat-am un pluton,
gonit-am pupeze din tei şi am turnat beton.
Declar c-am urmărit-o des, fiind nebun de-amor
I-am luat cercei cu gps, ca s-o găsesc uşor.

La patul ei ce scârţâia, plasat-am trei agenţi,
o lume-ntreagă-nţelegea, iar ei erau atenţi.
Din licitaţii ce-am trucat, i-am cumpărat iPhone,
o zi din viaţă să-mi fi dat sau cinci (s-avem rezon).

Agonisit-am un caniş, cu ochii migdalaţi,
să-l plimbe-n schimburi cinci gealaţi şi, fără ocoliş,
s-o prindă-n fapt, s-o dea de gol, să văd că m-a tradus.
O, am iubit-o ca un trol! (O ştiu şi cei de sus).

Iubit-o-am fără să sper, iubit-o-am in rem.
Când in personam să o cer, mascaţi m-au legat extrem.
La membre, vai, i-am aşternut, dispozitivul meu.
Dar viaţa bate filmul mut, cum am bătut-o eu.

Astăzi regret şi mă căiesc, ajuns la DNA,
că nu corupţie plătesc, ci sufăr pentru ea.
Mai bine mă prindeaţi furând, mă-ncătuşaţi să mor,
decât să mă dedaţi astfel flagrantului de-amor!