Energoplescăiala este disciplina care se ocupă cu studiul producerii, transportului, distribuţiei şi utilizării energiei verbale rezultate pe bicicletă în drum spre bar.

Energia este capacitatea unui om fizic puternic de a efectua un lucru mecanic atunci când dă din pedale, trecând, printr-o transformare, dintr-o stare de referinţă de supărare şi seteală īn altă stare de euforie şi beţie.

Energia acumulată în cap, în diverşi purtători de echilibru, se numeşte beţie primară. Ea poate fi:
– etică, dobândită de la strămoşi
– vulgară, coborând toţi sfinţii la masă
– acidentală, când intri în depăşirea unui Mercedes deşi eşti pe bicicletă
– sau hidraulică, atunci când îţi uzi pantalonii şi nu gasesti robinetul
… toate de mai sus forţând principiul: “s-ambătat, mânca-l-ar mama”.

Energia chimică, adică perioada de mahmureală, este evidenţiată de procesul de ardere a celulelor şi a substanţelor organice, sau de reacţiile chimice exoterme dintre două sau mai multe beţii.

Energia nucleară caracterizează elementele radioactive din curte, când dai la raţe, sau este obţinută în urma reacţiilor nucleare ce se produc când te-ntorci pe două cărări acasă, şi fuzionezi cu nevasta.

Energia hidraulică este energia potenţială a căderilor găleţilor de apă în cap, udându-te de sus până jos şi cea cinetică a farfuriilor şi a cratiţelor aflate în mişcare, azvârlite de femeia furioasă.

Energia luminoasă este înmagazinată în soare şi vine odată cu împăcarea de a doua zi şi jurămintele bărbatului că nu va mai citi contorii din baruri si restaurante.

Aceste forme de energie se pot transforma reversibil unele în altele, formând alte lanţuri de transformare, existând bine-nţeles şi alte surse de energie, adică beţii mult mai reuşite.