Cică în fiecare dimineaţă, badea Gheorghe trecea prin faţa Palatului Cotroceni. Băse era zilnic la fereastră şi îi striga ”O zi bună, bade!”. Iar moşul îi răspundea: ”Să ai căldură, domnule preşedinte!”.
Secvenţa se repetă vreo săptămână. Într-o zi, preşedintele coboară, îl aşteaptă şi îl abordează pe Gheorghe: ”Auzi bade, ce fel de urare e aia pe care mi-o faci în fiecare dimineaţă? E vreun regionalism?”. Badea se uită la el şi spune: ”Da de unde… Dar când strigăm de peste drum nu pot spune: Arză-te-ar focul! Ne aude lumea, domnule….