Poezia poetului Petru Popescu, poreclit Parpanghel
“Prin paduri, peste poiene,
Prin pustiuri, peste pietre
Pasari, palcuri pribegesc
Parasindu-si puii proprii
Pe pamantul parintesc
Prima pasare, pilotul,
Plescaind puternic pliscul,
Plutea privind pamantul
Pajistea, padurea, piscul.”