Doamna Popescu primeste un telefon de la Spitalul Universitar:
– Doamna, zice omu’, va rog sa veniti de urgenta la spital! Sotul dumneavoastra doamna… dar mai bine va spun cand ajungeti aici. Va rog sa va grabiti!
Cu sufletul la gura, ia domna un taxi si peste 30 de minute bate la usa cabinetului doctorului. Acesta o invita sa se aseze, cheama o asistenta sa ii aduca un pahar cu apa, abordeaza o mina grava si dupa pauza pentru fixarea efectului, incepe:
– Sotul d-voastra a suferit un grav accident de circulatie!
Tipa ofteaza din fundul sulfetului.
– Are coloana vertebrala sectionata in doua locuri!
Femeia incepe sa sughita si sa se inece.
– De astazi a ramas complet paralizat si nu-si mai poate controla nici o extremitate a corpului!
Incep plansete si lacrimi.
– Va trebui sa-l hraniti cu lichide, sa-l stergeti cu grija la gura, sa-l intoarceti pe cealalta parte a corpului o data la doua ore pentru a evita sa faca pneumonie!
Plansul devine necontrolat aproape animalic.
– Va trebui sa-l spalati cu grija peste tot in special la fund pentru ca acolo se aduna o mare cantitate de fecale care vor lasa un miros greu in camera!
Femeia incepe sa-si smulga parul din cap.
– Si sa aveti in vedere ca acest lucru se va intampla tot restul vietii sotului d-voastra caci in aceasta stare se poate mentine chiar si 30-40 de ani!
Femeia lesina!
Doctorul o repune pe piciore apoi cu un zambet in coltul gurii ii spune:
– Haideti doamna, ca am glumit! Sotul d-voastra a murit!