În tren, în faţa mea, stă o fată care a plecat tot din Bucureşti, ca şi mine. A dus-o iubitul ei la gară, a stat cu ea până când i-a zis controlorul că trenul va pleca peste 1 minut.
Erau amândoi trişti, se cunoştea că se văd rar şi se priveau deja cu dor.
Ea atingea geamul cu palma din tren, iar el o urmărea plecând. Dintr-o dată, ea a izbucnit în lacrimi şi se uita la poze cu ei doi pe telefon.
A încercat să îşi deschidă laptopul, dar nu avea baterie. A băgat încărcătorul în priză, dar aceasta era arsă. Toate păreau a fi împotriva ei. Avea ochii trişti şi inima îndoită. Ce tristeţe. Nu mai rezistam.
La un moment dat, am mers spre ea. Am atins-o pe umăr şi când şi-a ridicat privirea către mine i-am spus:
-Bună! Nu vreau să te deranjez, dar vreau să-ţi spun ceva. Eu şi cu iubita mea sărbătorim astăzi 5 luni de relaţie. Nu vrei să ne faci o poză?
via Andrei Ciobanu fb