Sfantul Vasile e foarte suparat si se duce la Dumnezeu sa i se planga:
– Doamne, dintre toti sfintii, ziua mea e exact pe 1 ianuarie, cand oamenii sunt deja obositi si ametiti de revelion si de venirea Anului Nou, si ma serbeaza mahmuri! De ce trebuie sa indur tocmai eu pedeapsa asta?! Alti sfinti sunt serbati cu respect, doar eu sunt serbat ca o prelungire la alta sarbatoare…
Dumnezeu ii raspunde:
– Fiule, iti inteleg supararea, dar te-ai gandit ca in asta exista si mari avantaje?!
Sf.Vasile se mira:
– Ce avantaje, Doamne?!
Dumnezeu continua:
– Pai, mai intai, toti au liber si te serbeaza bucuros, fara scuza ca au avut zi de munca… Apoi, au deja bucate si bautura, pregatite si ramase de la Craciun si Revelion, fiindca toti au obiceiul sa pregateasca mai mult decat le trebuie de sarbatori, si nu trebuie sa cheltuiasca in plus pentru a te serba pe tine.
Sf.Vasile se revolta:
– Dar, Doamne, eu nu ma gandeam la o petrecere cu mancare si bautura cand ziceam sa ma serbeze… Ci la ceva mult mai spiritual, cum au alti sfinti…
Dumnezeu replica:
– Mai Vasile, tu esti deja sfant! Ce nu-ti ajunge?! Uite, ca sa nu fii suparat, iti dau voie sa faci minuni mari in fiecare an de ziua ta de sfant, unde vrei tu, pentru cei care te serbeaza. Dar cu o conditie: sa nu inteleaga nimic din ele preotii!