Poate o stiti,sau poate ati mai auzit-o sau poate,poate,poate,”povestea mea” incepe asa:….Un băiat iubea o fată,aşa de mult o iubea, că a vrut să-i dăruiască fetei un cadou deosebit, romantic:a făcut un buchet din o mie de fâşii de hârtie şi i l-a dăruit cu multă iubire. Băiatul lucra într-o companie şi viitorul lui nu se întrevedea .Cu toate acestea cei doi erau foarte fericiţi împreună. Până într-o zi când fata i-a spus că urmează să plece la Paris şi că nu se va mai întoarce. Fata i-a spus şi că nu vede nici un viitor împreună cu el , aşa că e mai bine să meargă fiecare pe drumul lui. Baiatul a simţit că i se frânge inima, că o ia razna… După ce şi-a recăpătat încrederea în sine, băiatul a muncit din greu zi şi noapte storcându-şi creieri cam ce ar putea să facă . În final, după atâta muncă şi cu ajutorul prietenilor, băiatul şi-a înfiinţat propria companie. Daca incerci intr-una, n-ai cum sa nu reusesti îşi spunea el… trebuie sa reusesc in viata! Într-o zi ploioasă, pe când conducea maşina, a văzut pe strada un cuplu în vârsta sub aceeaşi umbrelă, mergând în aceeaşi direcţie cu el. Nu i-a luat mult timp să-şi dea seama că erau părinţii fostei lui iubite. Cu inima bătându-i repede s-a oprit lângă cei doi gândindu-se că vor observa maşina lui luxoasă,ca avea propria lui companie, maşină, că a reuşit in viaţă! Înainte să-l observe, baiatul i-a văzut pe cei doi îndreptându-se spre cimitir. S-a dat jos din maşină şi i-a urmat. Imediat a văzut chipul fostei lui iubite zâmbind, aşa cum obişnuia să–i zâmbească, într-o fotografie de pe piatra unui mormânt şi alături, buchetul lui din fâşii de hârtie. Atunci l-au observat şi părinţii fetei. Băiatul s-a apropiat de ei şi i-a întrebat ce s-a întâmplat?Părinţii iubitei i-au răspuns că fata lor n-a fost plecată în Franţa, ci că era bolnavă de cancer… 🙁 În inima ei, fata ştia că băiatul va reuşi într-o zi şi nu voia ca boala ei să fie un obstacol. Prin urmare a ales să-l părăsească. Fata le-a spus părinţilor ca atunci când va veni clipa să plece, îşi doreşte ca bucheţelul să fie acolo lângă ea, în speranţa că poate, într-o zi, soarta îl va aduce pe iubitul ei la mormânt şi va lua câteva fâşii ca amintire. Băiatul a izbucnit în plâns. În final, banii sunt bani, dar iubirea este nepreţuită. Banii nu aduc fericirea. În goana noastră după bani trebuie să ne facem timp şi pentru cei dragi. Va veni o vreme când numai amintirile ne vor rămâne….ar fi cazul să ne facem timp si să le arătăm celor dragi că ţinem la ei,si că-i iubim…