POVESTEA IMNULUI STELEI:
Ca să nu mai rămâie fără imn și anul ăsta (în caz că nu stiați, cea mai iubită echipă din România n-a reușit timp de 65 de ani să-și găsească un gurist care să-i compună și ei un imn decent), Meme Stoica a vorbit cu câțiva băieți din galerie pe care i-a rugat să cerceteze cu grijă arhivele muzicale și să aleagă o melodie drăguță, cu versuri suficient de ușurele pentru a fi memorate lejer de toată suflarea stelistă. I-a fost greu până a găsit un suporter care să nu-i dea replica ”dar de ce, Meme, că avem deja un imn foarte frumos, îl știe toată lumea”, dar până la urmă a dat peste un băiat mai liniștit, genul tocilar la școală și ultras în timpul liber, care și-a asumat această misiune, după ce Meme l-a amenințat cu bătaia. ”Să fie ceva cu versuri, bă, că m-am săturat de tap-tap-tap” a mai tunat managerul general.
Iată-l, așadar, pe tânărul stelist rătăcind pe youtube în căutarea unei piese reprezentative. Știa exact ce caută: o melodie cu versuri simple, suficient de veche și de necunoscută încât rivalii să se întrebe ”ce cântă ăstia, bă?” când îi aud fredonând-o pentru prima oară, ba poate chiar să creadă că au compus-o ei. Și care, evident, să reflecte sentimentele suporterului stelist, acesta fiind, așa cum se știe, cea mai narcisistă specie de suporter, care nu se bucură pentru victoriile echipei, ci pentru cum se simte el după aceste victorii. (Un poet stelist, de exemplu, nu scrie poezii în care vorbește despre cât de frumoasă e iubita lui, ci despre cât de bine se simte el când vede ce frumoasă e iubita lui. Apoi se miră sincer că sunt și bărbați mai puțin inteligenți cărora le plac alte femei). Soarta i-a surâs: a tastat în bara de căutare cuvintele ”sunt fericit” și primul rezultat adus l-a mulțumit pe deplin. Cine naiba să fi auzit vreodată de Țapinarii? Iar versurile erau exact ce căuta:
”Sunt fericit/Și mă simt bine/Sensul vieții l-am descoperit/Întâlnindu-te pe tine”
Senzație, frate!
Mă rog, îl incurca puțin refrenul. ”Cum adică fericirea e o aripă care vibrează? Noi, care facem mișto de rapidiști că sunt ciori, ne găsim fericirea într-o aripă care vibrează? Și asta cu un pitic care dansează…să nu creadă nea Gigi că facem mișto de el” S-a liniștit, însă, rapid, spunându-și că oricum nimeni nu va ajunge cu cântatul până acolo, fiind mult mai probabil ca refrenul să fie înlocuit cu ceva gen ”O Steaua eeee”. A mai înlocuit și ”descoperit”, care era prea lung și, deci, mai greu de pronunțat, cu ”găsit”, precum și ”sensul” cu ”scopul”, nedorind ca de acum încolo să fie strigat prin peluză cu apelativul ”filosofule”…”
Lui Meme i-au dat lacrimile când l-a ascultat pentru prima oară. E drept, și tânarul stelist a dorit să-l impresioneze și a interpretat chiar el melodia. După nici o oră, Meme putea să repete cele patru versuri, fără să se incurce deloc, iar după alte douăzeci de minute știa și refrenul. ”O Steaua eee…O Steaua eee” ”Puștiule, ești genial” i-a spus el. ”O singură temere am…nu zic că se va întâmpla, dar știi cum e Gigi, când ți-e lumea mai dragă, se bagă și strică echipa. Dacă la anul, să zicem, nu mai merge treaba și vom fi pe locurile 6-7, mai putem noi să cântăm că suntem fericiți și ne simțim bine? Ce facem, ne căutăm iar imn?”
”M-am gândit și eu la asta” a oftat tânărul. ”De-aia am venit pregătit și cu o variantă de rezervă. Nu-i la fel de frumoasă, dar are avantajul că e din folclor și va fi de actualitate atâta timp cât va sta nea Gigi la noi”
”S-auzim” porunci, scurt, Meme.
Tânărul își drese glasul și începu încetișor ”Ciobănaaaaaș cu trei sute de oi….”