O bătrînă se dădea în balansoarul din veranda casei sale, gândindu-se la viaţa pe care o trăise, când, deodată, apare zâna bunicilor, care spune că-i va îndeplini trei dorinţe. “Ei bine – zice bătrâna – cred că aş vrea să fiu foarte bogată” Zâna pocneşte din băţul ei fermecat şi balansoarul bătrânei se transformă în aur. “Şi ced că aş vrea să fiu o prinţesă tânără şi foarte bogată”. Zâna pocneşte din băţ şi o transformă într-o tânără frumoasă. “Şi a treia dorinţă?”, întreabă zâna bunicilor. Bunica arată către motanul de pe verandă şi spune: “Crezi că poţi să-l transformi într-un prinţ frumos?”. Zâna pocneşte din băţ şi pe verandă stă acum un tânăr mai frumos decât se poate imagina. Ea se uită la el, uimită. Cu un zâmbet care o făcea pe bătrână să i se înmoaie picioarele, acesta se apropie de urechea ei: “Pun pariu că-ţi pare rău că m-ai castrat!”