Un barbat e adus în fata judecatorului pentru
ca a omorât-o pe sotia lui.
-Fapta dumneavoastra e sub orice critica.
Daca aveti intentia ca tribunalul sa nu va
condamne la închisoare pe viata, trebuie sa
ne expuneti motive cât de cât plauzibile care
sa va poate reduce pedeapsa.
-Domnule judecator, sotia mea era asa de
ciudata încât nu am putut sa ma controlez si a
trebuit sa o arunc de la balcon.
-Declaratia dumneavoastra este o obraznicie
nemaiauzita si daca nu doriti ca juratii sa va
condamne înainte sa continuam procesul
trebuie sa aveti argumente cu adevarat
plauzibile.
– Pai sa va povestesc. Locuim într-un bloc cu
10 etaje la ultimul etaj si la parter locuieste o
familie de pitici. Parintii au 1 metru si copiii,
cel de 12 ani 70 de cm si cel de 14 ani are 90
de cm.
– În ziua respectiva i-am spus sotiei:
– E teribil sa fii pitic. Saracii vecini de la parter,
toti sunt asa mici!
-Da, raspunde sotia sunt o adevarata specie
de pirinei.
– Pigmei ai vrut sa spui!
– Nu, pigmei e ceea ce are omul în piele si de
la care se alege cu pistrui.
– Aia se numeste pigment.
– Ma lasi? Pigment e chestia aia pe care scriau
vechii romani.
– Ala se numeste pergament.
– Cum poti draga sa fii asa de incult?
Pergament e când un scriitor publica o parte
din ce a scris.
– Domnule judecator, va închipuiti ca mi-am
înghitit cuvântul „fragment“ ca sa nu mai
continui discutia asta aberanta. M-am asezat
pe fotoliu si am luat un ziar sa-l rasfoiesc. Nici
nu m-am asezat bine ca apare sotia mea
lânga mine cu o carte în mana si îmi spune:
– Uite draga, asta e ceea ce scrie un scriitor si
se numeste carte, daca nu aveai idee ce e aia.
Ia si citeste Veranda de la Pompadur.
Iau carte în mâna si îi spun “Draga mea, asta
e o carte în limba franceza Marchiza de
Pompadour, nu trebuie sa interpretezi numele
în româna” .
– Asta e buna draga, îmi dai tu lectii de
franceza, mie care am facut meditatii cu un
vector de la facultate!!
– Ala nu se numeste vector, se numeste lector.
– Esti prost, Lector a fost un erou grec din
antichitate.
– Ala a fost Hector si era troian.
– Hector e unitate de masura a suprafatei
blegule.
– Ala e hectar draga mea.
– Ma uimesti cu incultura ta. Hectar e o
bautura a zeilor.
– Ala se numeste nectar spun eu oftând din
adâncul sufletului.
– Habar nu ai, eu stiu sigur ca era si o melodie
pe tema asta pe care o cântau doua prietene
în duo.
– Nu se spune duo se spune duet.
– Ma scoti din sarite, cum dracu de esti asa de
încuiat? Duet e când doi barbati se bat cu
sabiile
– Ala se numeste duel.
– Pe dracu, duel e gaura aia neagra din munte
de unde apare trenul.
– Domnule judecator, aveam tunel pe limba
dar am simtit ca mi se face negru în fata
ochilor si nu m-am mai putut stapâni si am
aruncat-o pe geam.
Liniste în sala… judecatorul ia ciocanelul de pe
masa, loveste cu el puternic si spune:
– Esti liber, a fost un caz clar de legitima
aparare. Eu o aruncam deja de la Hector.